Aseară m-am întâlnit cu mine.

Aseara m-am intalnit cu mi
Se întunecase uşor. Cu mâinile în buzunarele blugilor albaştri, mergeam visător spre nicăieri. Vântul de toamnă sufla încetişor şi parcă îşi modela cadenţa după paşii mei. I-am zâmbit. Vântul devenise complicele meu. Mi-am scos gândurile şi i le-am dat lui să mi le care. Mă simţeam liber. De multă vreme nu mă mai simţisem aşa. Mă îndreptam către un loc despre care nu ştiam nimic, dar în care ştiam că voi găsi totul.

Deodată am auzit paşi. M-am oprit. Paşii se apropiau cu repeziciune. Am distins două siluete care se îndreptau spre mine. Am rămas ţintuit şi i-am aşteptat. Când au ajuns în dreptul meu, am îngheţat. Eram eu. Eu şi o fată blondă. Eu, cel din urmă cu vreo 15 ani şi ea…o ea pe care nu mi-o aduceam aminte. Am strigat la mine şi mi-am spus să mă opresc. În zadar. Cei doi şi-au continuat drumul nestingheriţi de ţipătul meu. Am început să alerg după ei. S-au oprit după câţiva metri şi s-au aşezat pe o bancă luminată bacovian de un felinar de epocă. M-am apropiat temător şi am privit-o pe femeie. Lumina îi mângâia chipul. Un chip blând, cu trăsături frumoase. I-am privit ochii. Erau scăldaţi în lacrimi. Frumoasă blondă plângea, iar eu cel de pe bancă îi ignorăm lacrimile. Atunci am luat-o în braţe. Am vrut să o strâng la pieptul meu şi să-i şterg lacrimile. Dar ea s-a risipit în braţele mele. Şi a dispărut. Iar cel de pe bancă s-a ridicat şi s-a întors pe acelaşi drum pe care venise. L-am apucat de mână, dar n-am putut să-l cuprind. Trecea prin mine ca o ceaţă. L-am implorat să-mi spună de ce plângea fata blondă. Şi unde a dispărut. Dar el părea că mă ignoră şi îşi continuă drumul impasibil. M-am strigat pe nume. Atunci el s-a oprit brusc. S-a întors spre mine şi mi-a spus ” Femeia pe care ai văzut-o este femeia pe care o vei căuta în toate femeile. Este femeia care a adunat toate lacrimile femeilor pe care le-ai făcut să plângă, toate zâmbetele femeilor pe care le-ai făcut fericite, toată iubirea femeilor pe care le-ai iubit şi toată ura femeilor care te-au iubit. Este femeia care a adunat toate răspunsurile la întrebările pe care le-ai lăsat fără răspuns. Este femeia a cărei iubire ai visat-o întotdeauna”
Bine,dar atunci de ce ai părăsit-o?, l-am întrebat. Şi unde o găsesc? Spune-mi, te rog.
” Nu eu am părăsit-o, ci tu. Eu doar am adus-o înapoi. S-o vezi preţ de câteva secunde. Să-ţi vezi dragostea şi să înţelegi că fiecare femeie de care te-ai despărţit, a luat cu ea o părticică din iubirea pe care o cauţi. Iar această femeie a primit toată dragostea pe care ai pierdut-o. O vei găsi din nou. Nu-ţi spun când, nu-ţi spun cum. Îţi spun doar să te gândeşti că fiecare femeie pe care o vei cunoaşte de-acum încolo, poate fi ea. Tu trebuie doar să fii răbdător şi să-ţi pese. De fiecare dintre ele.”
Hei…spune-mi măcar că se va întâmpla în viaţa asta!
Celălalt eu mă privi lung. Apoi îmi zâmbi trist şi dispăru în neant.
M-am prăbuşit. Întâlnirea cu mine m-a aruncat în braţele unei nelinisiti greu de suportat. FEMEIA există, am văzut-o, dar…o voi găsi oare?
Mi-am băgat mâinile în buzunarele blugilor albaştri, mi-am luat gândurile înapoi de la vântul de toamnă şi am plecat. De data aceasta către un loc despre care ştiu totul, dar în care este posibil să nu găsesc pe nimeni.

8 Replies to “Aseară m-am întâlnit cu mine.”

  1. Suna putin cam depresiv..:(( dar, toti avem asemena momente ( totul e sa fie momente si nu stari). Dragostea nu e cuantificabila, se “autoregenereaza”, chiar daca s-a rupt intr-o parte isi gaseste resurse sa creasca din nou, cand si unde nu te astepti…pt ca o porti in tine dar nu o daruiesti decat cand si cui simti nevoia s-o dai…just keep your GOOD faith!
    O zi plina de speranta…fidelule!

  2. Infidelul…melancolic? Imi vin in minte versurile lui Ioan Gyuri Pascu: “Ma tot intreb la infinit/ De ce tot lucrul are si-un sfarsit/ Si-n chibzuiala mea tarzie/ Sunt nevoit sa te revad, melancolie.”

  3. Imi place foarte mult ce ai scris, te rog continua si fa din acesta o poveste. Este foarte interesant si as dori sa urmaresc 🙂

  4. Ai imaginatie, si ai si darul scrierii, transpunerii ei in cuvinte si impartasirii cu semenii tai!
    Ai prins ideea si ai dezvoltat-o surprinzator de frumos! Multumesc.
    Poate ai si gasit-o… femeia – dar in tumultul vietii nu ai timp, privind-o, ascultand-o, sa o recunosti! Putini barbati stiu asculta. E adevarat, femeile vorbesc mult si multe, si trebuie rabdare si al saselea simt!

  5. Este fascinant cum, cu cuvinte simple, reusesti sa ne transpui intr-o atmosfera mrifica. Incep sa te inteleg: tu o cauti cu infrigurare pe EA, FEMEIA IDEALA. Greu de gasit.

  6. Iubirea este infinita. Asa cum este si omul. Nimeni nu poate sa iti ia parte din iubire si tu sa ramai cu mai putina decat aveai sau cu mai putina decat ai fi capabil sa produci. Infinitul nu poate fi diminuat.

    Sentimentul de vinovatie poate sa te determine sa aluneci spre ideea ca “in viata totul se plateste” si este adevarat, se intampla. Cu mentiunea ca doar karma se plateste, nu viata.

    Se spune ca esti sau vei fi iubit nu asa cum trebuie ci asa cum meriti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *