Noi doi. Ele una.

-Bai, diseara ma intalnesc cu una. E misto, imi place, dar mi-a zis ca vine cu o prietena. Poti sa vii? Cica e bunaciune si aia.
Daca nu ajuti un prieten la nevoie, atunci cand  il ajuti?!
Punem la punct detaliile, se face seara, imi pun hainele de duminica si ne vedem cu domnitele. La o terasa cocheta. Atmosfera, vreme buna, stare buna.
Apar si fetele cu o intarzaiere suportabila, de 7-8 minute. O bruneta cu parul lung si o blonda tunsa scurt, baieteste. Imbracate cu gust, miros placut, zambet. Bruneta era cea pe care o placea prietenul meu, iar blonda era cea pe care ar fi trebuit sa o plac eu. Si am placut-o. Mult. Avea gropite, zambea extraordinar, iar gatul gol ii scotea in evidenta senzualitatea. Va fi o seara interesanta, am gandit.
Si a fost.
Doar ca… blonda nu m-a placut deloc. In timp ce eu incercam sa flirtez voalat cu ea, ea flirta fatis cu prietenul meu. Iar asta, avea o fata de poet francez exilat intr-o suburbie pariziana, care tocmai isi gasise muza. Doar ca muza era bruneta. Iar bruneta imi arunca ocheade si imi vorbea de parca ne stiam de ani buni. Iar eu n-o placeam si ma uitam ca tampul la blonda.
What the f…? Un double date alambicat.
La un moment dat, fetele se duc sa-si pudreze nasul ( sa faca pipi si sa barfeasca). Iar eu ii spun prietenului meu ca e un dobitoc. Blonda e in limba dupa el. Sa o treaca pe bruneta la pierderi planificate si gata. Yellow it’s a new black.
Nu-mi place blonda! Nu ma inspira deloc! Eu o plac pe C.
-Da, boule…am inteles. Dar C. ma place pe mine, chiar daca e evident ca nu ma intereseaza. 
Iar eu o plac pe R., chiar daca e evident ca n-o interesez. 
Ce facem?
Nu facem nimic special, imi raspunse el. Pastram aceeasi linie, iar eu incerc sa fortez un pic cu bruneta. Tu… fii baiat finut si atat. Ma revansez eu.
Ok. Asta e. Ma resemnez si imi propun sa ma relaxez si atat.
Se intorc fetele la masa. Imbujorate si vesele. Si inainte sa ne punem noi planul ( care oricum nu era spectaculos) in aplicare, ne trezim ca atitudinea lor se schimb radical. Blonda incepe sa-mi acorde atentie, iar bruneta parea fascinata de prietenul meu.
Ce naiba au facut astea? Nu-mi venea sa cred.
E ceva in apa de la toaleta. Sau inca o data, complexitatea creierului feminin a maturat pe jos cu capacitatea de intelegere a barbatilor.
In fine… am hotarat sa “joc” in noul film. Am petrecut frumos, iar la plecare blonda mi-a cerut numarul de telefon. Ca un catelus pe care-l mangai si da din coada, i l-am dat.
Foarte misto seara, am gandit. Si productiva. Ma va suna blonda. Abia astept. M-am urcat intr-un taxi si dupa vreo 5 minute imi bipaie whatsapp-ul.
Buna, stiu ca nu te asteptai. Sunt C. Eu am rugat-o pe R. sa-ti ceara numarul de telefon. Pentru mine. Nu vibrez cu prietenul tau… in schimb mi-ar placea sa te cunosc mai bine pe tine.
Ca un balon pe care-l spargi cand se termina petrecerea de ziua ta. Asa m-am simtit.
Apoi, intr-un moment de maxima inspiratie (asa am crezut eu), ii scriu:
Buna. Nu-i nicio problema. Eu am venit doar cu el. Pentru ca m-a rugat si atat. Nu-mi doresc mai mult.
Sunt casatorit, imi pare rau.
Dupa vreo 30 de secunde de pauza, imi trimite un emoticon cu o inimioara.
Asta e proasta rau, a fost primul gand.
Este mult mai bine! Pentru ca ceea ce nu stie prietenul tau…este ca si eu sunt casatorita!
E clar. Stiu despre femei exact atat cat stiam cand le-am descoperit prima data. I-am trimis prietenului meu conversatia cu ea, am blocat numarul brunetei, m-am simtit ca un pustan si m-am dus sa ma culc.
Verific dimineata daca am acnee.

Iubire intr-o camera de imprumut

Am cunoscut iubirea in camere de imprumut. In paturi de imprumut in care niciodata nu ramane sa doarma. Iubirea cu ceasul la mana si prezervativul in portofel. Iubirea care face promisiuni pe care stie ca nu le va onora niciodata. Iubirea care isi noteaza dorul in agenda. Am cunoscut-o. Am stat zambind in fata ei de multe ori. Iar ea imi zambea inapoi si ma facea sa ma simt invulnerabil. Ceea ce nu stiam eu, este ca acea iubire radea de mine. Pentru fiecare ceas pe care mi-l dadea, pentru fiecare femeie pe care mi-o aducea, imi lua o particica din suflet. Apoi, cu o ciclicitate atemporala, se oprea din ras. Se aseza in spatele meu si ma obliga sa privesc in oglinda. Dar nu vedeam pe nimeni in afara de mine. Eram singur. Eu fara iubire. Eu cel pe care il mintisem in fiecare zi. Eu cel care nu iubeam pe nimeni. 
Singur si speriat in fata oglinzii. Imi era frica de mine si neiubirea mea. Eram un egoist care platise cu suflet iluzia propriei sigurante.
Iar iubirea aceea, cea care nu stia sa doarma, ma smulgea din fata oglinzii si-mi arata cine este cu adevarat. Imi arata cum este sa-ti fie dor, sa-ti pese, sa astepti, sa te doara, sa speri si sa plangi. Dar imi arata si cum este sa razi, sa te bucuri, sa-ti doresti. Sa mangai, sa imbratisezi, sa saruti si sa dormi. Sa-ti dai ceasul jos si sa nu mai ai prezervativ in portofel. Imi arata ce inseamna sa fii fericit. Si imi dadea sufletul inapoi. Imi lua oglinda si ma lasa sa-mi oglindesc chipul in ochii femeii pe care o iubeam. Apoi ma privea si ma intreba daca asta vreau. Ii raspundeam ca nu-mi doresc nimic altceva. Doar ca… ceea ce nu stiam eu, era ca iubirea era pregatita sa-mi ia totul. Intr-o clipa imi vaporiza sufetul, ma arunca pe jos, imi devasta lumea abia descoperita.
Dar ceea ce nu stia aceasta iubire, era ca a fost suficient sa-mi arate o singura data cum este ea cu adevarat. Pentru ca acum stiam ce sa caut. Si stiam ca nu trebuie sa-i mai dau la schimb niciun pic de suflet pentru amagitoarele iubiri de imprumut. Sa mi-l pastrez intreg pentru o singura iubire. Cea care ma face fericit. Cu toata vulnerabilitatea si nesiguranta ei.
Sunt un infidel? Categoric. Dar sunt unul care cauta iubirea in fiecare femeie cu care imparte un pat de imprumut. Pentru ca merita fiecare secunda in care o poti tine aproape.