O zi cu iubirea de-o zi.

N-as fi scris despre asta daca as fi stiut ca o poate citi. Dar nu stie nimic despre mine.

Acum vreo trei luni mi-am comandat online niste haine. Am returnat o parte, dar n-am primit banii inapoi pe ele. Le-am trimis e-mail-uri, am sunat. Degeaba. Am sesizat ANPC-ul. Dupa cateva zile, am fost sunat. O voce atat de calda si de prietenoasa incat mi-as fi dorit-o in pat, inainte de culcare. In fine… s-a rezolvat problema banilor care imi fusera virati in contul din care facusem plata, desi eu le furnizasem alt cont in care sa-i vireze. Dupa ce m-am luminat, am inceput sa flirtez cu vocea de la telefon. Glumite, pilde, zambete. Am incheiat conversatia spunandu-i ca are numarul meu, iar daca vreodata va avea o dimineata trista, ii promit ca o voi face sa zambeasca. Ea mi-a spus ca ar fi lipsit de profesionalism sa sune clientii in scop personal, ne-am luat la revedere si am uitat-o.

La inceputul saptamanii trecute, m-am trezit cu un mesaj pe whatsapp, care imi spunea ca nu are o dimineata trista, dar a vrut doar sa ma salute. Pentru ca i-a placut poza si mesajul de stare pe care il am la whatsapp.

I-am privit poza. Profilul unei blonde, un gat descoperit si extrem de senzual, cu un mic tatuaj la baza umarului, la volanul unei masini.

Cine naiba e asta?, m-am intrebat… Cred ca si-a dat seama ca sunt batran si uituc, si m-a ajutat.

“Sunt Anca. De la… Stiti, ati returnat…”

Gata. Mi-am amintit.

“Stiu cine esti, am stiut de la inceput.” Mi-am verificat nasul, nu crescuse. A fost o minciuna tolerabila. Am inceput sa ne conversam prin mesaje. Fara profunzimi, fara consistenta, fara sa punem intrebari. Am fost un pic dezamagit cand mi-a spus ca nu este in Bucuresti, ci undeva la vreo 300 km departare. Dupa doua zile si vreo 20 de mesaje, mi-a spus ca si-ar dori sa ma cunoasca. Si ca nu vrea sa o consider o ciudata, dar ceea ce a simtit cand mi-a vazut poza, a fost inexplicabil. Ea ma stie. M-a intrebat daca eu cred in viata anterioara. Au fost cateva momente in viata mea in care am trait senzatii de deja vu, n-am putut sa mi le explic logic si atunci am decis ca pot exista oameni pe care ii stim dintr-un trecut de care nu ne amintim.

La cate lucruri instinctuale am facut de-a lungul vietii, inca unul in plus nu mi s-a parut greu de facut. Mi-am aranjat o fereastra in mijlocul saptamanii si am anuntat-o ca vin. S-a bucurat ca un copil si mi-a scris ca efectiv a topait prin casa. M-a anuntat ca va rezerva o camera la o pensiune din afara orasului si ma va astepta cu nerabdare. Joi m-am urcat in masina si… m-am dus sa ma intalnesc cu cineva cunoscut intr-o viata anterioara.

Pe masura ce ma apropiam, ma cuprindea un frumos sentiment de nerabdare. Si o ciudata dorinta de a intalni femeia din spatele mesajelor. Fiind o intalnire in cursul saptamanii, ea inca era la job atunci cand am ajuns eu. M-am instalat confortabil la o masuta de la terasa pensiunii si am asteptat-o. Nu era nimeni in jur. Pensiunea era goala, fara turisti. Parca fusese inventata atunci… special pentru noi.

Am asteptat-o mai bine de o ora, iar atunci cand si-a facut aparitia, am simtit ca decizia mea de a veni acolo, a fost extraordinar de inspirata. Blonda, supla, ochi albastri/verzui, buze carnoase. Un zambet care lumina totul in jur. O femeie frumoasa.

Inainte sa vina imi facusem in cap diverse scenarii privind momentul in care ne vom vedea prima data. Dar mi-au fost spulberate de reactia ei. Nici nu am apucat sa ma ridic bine de pe scaun si m-a luat in brate. A inchis ochii si m-a sarutat cu atata pasiune ca aproape m-a durut. A reusit sa creeze un moment in care m-am simtit ca iubitul ei intors dintr-o expeditie de cativa ani. Nu sunt un timid prin definitie, dar m-am fastacit. Nu stiam ce sa-i spun.

M-a slabit din stransoare, m-a privit si mi-a spus ca azi vrea sa ma iubeasca.

E un pic nebuna, am gandit. Dar daca vrea sa ma iubeasca, atunci s-o faca.

Am ramas impreuna la terasa mai putin de 30 de minute si am urcat in camera.

Nu stiu daca voi credeti in existenta vietilor anterioare, dar acea femeie mai facuse dragoste cu mine. Felul in care ne-am iubit a fost absolut inexplicabil. Parea ca stie totul despre mine. Ma speria.

Am coborat singur peste cateva ore si am comandat ceva de mancare in camera. Am incercat sa aflu lucruri despre ea, am incercat sa-i spun lucruri despre mine. M-a rugat sa n-o fac. Nu vrea sa stie nimic despre mine. Ii este suficient ceea ce stie ca sa ma poata iubi pana a doua zi.

M-a uimit. Niciodata, cu nicio femeie nu mi s-a intamplat asta. In afara de nume sa nu-si doreasca nimic despre mine. In acel moment m-am hotarat sa o iubesc si eu. Pana voi pleca. Am facut dragoste cu ea. Ne-am iubit ca doi copii, ca doi oameni mari, ca doi necunoscuti, ca doi iubiti. Trupurile noastre si-au cerut drepturile. S-au amestecat intr-un firesc neverosimil. Am luat-o in brate si am adormit spre dimineata. Pentru mine dormitul alaturi de o femeie este mai intim decat sexul. Cu ea m-am simtit diferit. Cred ca am adormit zambind. Si iubind-o pe necunoscuta din bratele mele.

Dimineata ne-am baut cafeaua si am vorbit nimicuri. Mi-a spus ca se ocupa ea de check-out si m-a condus la masina. Am vrut sa-i spun ceva, dar… din nou… m-a rugat sa nu spun nimic. Ne-am sarutat. Altfel. Tot drumul m-am gandit la ea. Si acum ma gandesc la ea. N-am vorbit de atunci. Mi s-a parut totul atat de altfel, incat mi se pare banal orice as vrea sa-i spun. In fond… ce-i poti spune unei femei care te-a iubit o zi? Ca ai iubit-o si tu…?

Un parfum. O amintire. O lacrima

Azi am primit un cadou. Desi mai sunt trei zile pana la ziua mea, pentru ca din motive obiective nu ne putem vedea atunci, s-a gandit sa-mi faca o bucurie. Cu siguranta n-a anticipat ce emotie imi va produce.
Ti-am luat un parfum. Imi doresc tare mult sa-ti placa!
Am fost sceptic. Sunt destul de pretentios la parfumuri si de obicei mi le cumpar singur.
Era impachetat frumos. De catre ea. Se vedea ca si-a dat interesul si am apreciat asta.
Nu m-am priceput niciodata sa desfac cadouri, funde, cutii, fara sa le stric. Nerabdarea ma face stangaci.
Cand am dat ambalajul la o parte, am amutit. Era un parfum de la o cunoscuta firma de parfumuri, parfum care nici nu credeam ca mai exista. L-am primit de ziua mea, acum multi, multi ani, de la o femeie pe care am iubit-o. Dar careia nu i-am spus niciodata asta. Pentru ca eram doar un prost, las si orgolios. A fost cel mai scump parfum pe care-l avusesem pana atunci. Dar nu asta l-a facut pretios. Ci faptul ca mi-l daruise ea.
Azi am privit-o pe femeia din fata mea cu ochii celui de atunci si cu emotia celui de-acum.
Cum naiba s-a intamplat asta? De ce mi-a luat cadou acel parfum? Am simtit ca imi vine sa plang. Probabil mi s-au umezit ochii, pentru ca ea m-a imbratisat si mi-a spus ca o bucura foarte tare reactia mea. Nu i-am spus nimic. Am lasat-o sa creada ceea ce avea nevoie sa creada. Am stat aproape un minut in bratele ei. Nu m-am mai simtit de multa vreme atat de apropiat de o femeie. Dar nu avea legatura cu ea. Imi imbratisam de fapt propria amintire. Si era dureros de placut.
Imi dadeam cu acel parfum doar cand ma intalneam cu ea. Locuia singura si momentele noastre intime se petreceau la ea. Imi aduc aminte lenjeria de matase de un albastru electric. Imi aduc aminte mirosul trupurilor noastre amestecat cu mirosul parfumului pe care mi-l daruise. Era atat de multa chimie intre noi, incat si Mendeleev ar fi murit de ciuda. Imi aduc aminte cand mi-a spus ca ma iubeste. Imi aduc aminte cat de mult am mintit-o. Imi aduc aminte cum ii sclipeau ochii cand radea si cat de tristi erau atunci cand plangea. Imi aduc aminte de ea. A plecat din tara. Am mai pastrat legatura cateva luni dupa ce a plecat.
Apoi a venit tacerea. Uitarea transformata in amintire. Si alti oameni in vietile noastre. Nu mai stiu absolut nimic de acea femeie.
Iar astazi, dupa atat de multi ani, o alta femeie imi scoate la suprafata amintirea ei.  E intamplator sau e o joaca a destinului? Poate acea femeie din trecutul meu va ajunge sa citeasca asta. Poate ca aceasta femeie din prezentul meu va ajunge sa insemne pentru mine mai mult decat cred eu acum. Habar n-am.
Dar stiu ca am acel parfum. Si pot sa-mi dau cu el, sa inchid ochii, sa-mi deschid inima si sa ma intorc in timp. Chiar daca se spune ca in fata amintirilor suntem egali cu zeii, pentru ca nici macar ei nu le mai pot schimba, eu la fiecare intoarcere ii voi spune ca o iubesc. Si ca nu-mi doresc sa plece niciodata.

Si eu am crezut ca ma place.

Vinerea, atunci cand suntem in Bucuresti, e seara de poker. Intre prieteni. Joc frumos, relaxare, barfe de baieti. Pentru ca aseara am terminat mai devreme, unul dintre ei a venit cu propunerea sa facem o incursiune la un salon de masaj erotic. El mai fusese de cateva ori si parea destul de incantat. Ne-am hotarat rapid.
Locatia frumusica, central, fete vesele, noi cu chef. Eu am ales o grasunica. Bruneta, sani uriasi, o mutrisoara  draguta. Si toata un zambet.
Am scapat de haine, m-am facut comod si fata si-a intrat in rol. Era calda, senzuala si mangaiecioasa. Am povestit un pic cu ea. Nu pot sa tac in momentele intime. Dupa un timp, a venit vremea finalului fericit.
Stiam de la prietenul meu, ca fetele ti-o freaca sarguincios la final, faci un dus si pleci acasa. Fara alte cerinte in materie de sex. Asa ca asteptam sa se intample…
Vrei sa ti-o sug? Nu trebuie sa platesti nimic in plus, imi spune grasunica.
Ups… asta ma place, am gandit. Infatuatul din mine s-a pregatit pentru un blow job de exceptie.
As fi onorat, am raspuns ironic.
Si a inceput sa presteze. De un 6, pe o scala de la 1 la 10. Unde 10 e m*ia perfecta facuta de o femeie care te iubeste. In fine…
Am terminat intr-un timp rezonabil. Intr-un puseu de generozitate, i-am multumit si am vrut sa-i dau ceva in plus.
Aaaa, chiar nu trebuie. Ma bucur ca ai fost de acord si ca ti-a placut. Mi-ar fi fost foarte greu sa ti-o frec. Am cazut acum doua zile si ma doare foarte rau mana dreapta. S-a si umflat. Ar trebui sa ajung la medic. Si imi arata mana. Era umflata intr-adevar.
M-a bufnit rasul, am pupat-o pe obraz si am plecat.
I-am dat totusi banuti in plus.
Si eu care am crezut ca ma place. Mi-am luat infatuatul cu mine, am ajuns acasa si am adormit cand soarele incepea deja sa se rasfete.

Eu. Altfel

eu altfel

La 18 ani aveam părul lung. Acum am părul scurt. La 18 ani stăteam pe gardul din faţa blocului, în gaşca de 20 de inşi, Vali ne cânta la chitară şi-i priveam pofticios fundul Roxanei de la 2, în prima perche de blugi Pyramid. Acum ies în piano-club, ascult muzică live şi privesc aproape neutru o duzină de funduri care-mi trec prin faţă, acoperite sumar sau evidentitate de colanţi mulaţi. Atunci beam vodcă Săniuţa şi vorbeam pe fir de la fixul din casă. Acum beau whisky cu red-bull, am un telefon performant şi butonez laptopul. Atunci mă uitam cu jind la tatăl lui George când îşi parca atent Dacia roşie, cu bord de CN. Acum îi claxonez pe cei cu Dacie, că merg încet. Atunci făceam sex pe masa din bucătărie, cu ochii pe geam de teamă să nu vină mama de la serviciu. Acum fac sex acasă sau la hotel şi mă uit la ceas pentru că am treabă. Atunci aveam ochii verzi şi nu purtam ochelari. Acum mi-am păstrat culoarea ochilor, dar i-am acoperit cu lentile heliomate. Atunci vedeam filme color la cinematograf sau mă uitam pe bulgari alb-negru. Acum îmi descarc filme şi le văd UHD. Atunci citeam cărţi, acum privesc e-bookul. Atunci eram mândru de tenişii chinezeşti, acum mă încalţ în converşi când mă duc la pâine. Atunci aveam ceas electronic cu cronometru, acum am o colecţie de ceasuri de firmă. Atunci îmi aprindeam Bt-ul de la chibirit, acum îmi aprind Kent-ul de la Zippo. Atunci devoram sandviciul cu salam de vară, acum mănânc fructe de mare în restaurante greceşti. Atunci mă bucuram de trei zile la mare şi trăgeam cu ochiul la nudiştii îngrădiţi din Jupiter-Neptun, acum caut oferte ultra-all şi văd goliciune la liber. Atunci… totul era altfel. Acum… totul e altfel. Și celui de acum îi este dor de altfelul de atunci. Ţie, celui de acum, îţi e dor de atunci?

Un an pentru o zi

 

un an pentru o zi jurnalul unui infidel

Bruneţica, voluptoasă, cu un sex appeal ce creează depedenta. Într-o relaţie. Ne vedem incognito de câte ori avem timp. Facem sex cu ceasul la mână şi ieşim separat. Oricât de cinic ar suna, am dezvoltat tacit un parteneriat reciproc avantajos. În ultima perioadă însă, minutele consumate la ţigara de după le umplem cu discuţii. Mimăm o prietenie sau poate chiar am început să ne împrietenim. Acum două zile, în timp ce-mi făceam ultimele retuşuri la ţinută, mi-a pus o întrebare care m-a pus pe gânduri.
Dacă ţi-ar cere cineva un an din viitor şi ţi-ar oferi o zi din trecut, ai accepta?
Am privit-o. Se ruja. O făcea într-un mod amestecat. Vulgar şi senzual în acelaşi timp. Mă privea în oglindă aşteptând răspunsul. De ce naiba îmi pune întrebări din astea, am gândit. Nu-mi doresc atâta profunzime de la ea. Sau îmi doresc?
I-am răspuns superficial.
– Sunt un tip egoist, iar schimbul mi se pare nedrept. Un an pentru o zi. E mult. De ce nu o lună?
-Esti evaziv. Eu aş da un an pentru o zi. Pentru că există o zi în trecutul meu pe care mi-aş dori din tot sufletul să o retrăiesc. Gândeşte-te. Îmi răspunzi data viitoare.
Ne-am zâmbit, ne-am sărutat şi am lăsat-o să plece. După câteva minute am ieşit şi eu. De două zile mă tulbură întrebarea ei. Mi-am deschis sertarul trecutului şi mi-am scos dosarul cu zile fericite. Au fost multe. Cum naiba să-mi aleg doar una? O zi cu o femeie pe care am iubit-o, o zi cu bunica pe care am divinizat-o, o zi cu un prieten care nu mai este? Enervantă bruneta. Cu întrebarea ei cu tot. Nu pentru ea caut răspunsul, ci pentru mine. Aş da un an? Din câţi? Dacă aş şti că trăiesc o sută de ani, aş da mai mulţi. Dacă aş mai avea doar un an de trăit, l-aş da pentru o zi? Îmi dau multe răspunsuri. Mă mint. Şi mă cert. Şi schimb iar răspunsul.
Sincer, nu cred că aş da un an pentru o zi. Indiferent câţi mi-au mai rămas. Pentru că zilele acelea din trecutul meu, le-am îmbrăcat în amintiri şi le-am pus la naftalină în dulăpiorul din cap. Şi le scot de câte ori îmi doresc să le retrăiesc. Închid ochii şi mă duc cu drag înapoi. Trecutul îl ştiu. Am fost parte din el. Viitorul nu-l ştiu. Dacă în anul pe care l-aş da s-ar întâmpla să trăiesc cea mai fericită zi din viaţa mea?
Tu ai da un an din viitor pentru o zi din trecut?