Posted on

O zi cu iubirea de-o zi.

N-as fi scris despre asta daca as fi stiut ca o poate citi. Dar nu stie nimic despre mine.

Acum vreo trei luni mi-am comandat online niste haine. Am returnat o parte, dar n-am primit banii inapoi pe ele. Le-am trimis e-mail-uri, am sunat. Degeaba. Am sesizat ANPC-ul. Dupa cateva zile, am fost sunat. O voce atat de calda si de prietenoasa incat mi-as fi dorit-o in pat, inainte de culcare. In fine… s-a rezolvat problema banilor care imi fusera virati in contul din care facusem plata, desi eu le furnizasem alt cont in care sa-i vireze. Dupa ce m-am luminat, am inceput sa flirtez cu vocea de la telefon. Glumite, pilde, zambete. Am incheiat conversatia spunandu-i ca are numarul meu, iar daca vreodata va avea o dimineata trista, ii promit ca o voi face sa zambeasca. Ea mi-a spus ca ar fi lipsit de profesionalism sa sune clientii in scop personal, ne-am luat la revedere si am uitat-o.

La inceputul saptamanii trecute, m-am trezit cu un mesaj pe whatsapp, care imi spunea ca nu are o dimineata trista, dar a vrut doar sa ma salute. Pentru ca i-a placut poza si mesajul de stare pe care il am la whatsapp.

I-am privit poza. Profilul unei blonde, un gat descoperit si extrem de senzual, cu un mic tatuaj la baza umarului, la volanul unei masini.

Cine naiba e asta?, m-am intrebat… Cred ca si-a dat seama ca sunt batran si uituc, si m-a ajutat.

“Sunt Anca. De la… Stiti, ati returnat…”

Gata. Mi-am amintit.

“Stiu cine esti, am stiut de la inceput.” Mi-am verificat nasul, nu crescuse. A fost o minciuna tolerabila. Am inceput sa ne conversam prin mesaje. Fara profunzimi, fara consistenta, fara sa punem intrebari. Am fost un pic dezamagit cand mi-a spus ca nu este in Bucuresti, ci undeva la vreo 300 km departare. Dupa doua zile si vreo 20 de mesaje, mi-a spus ca si-ar dori sa ma cunoasca. Si ca nu vrea sa o consider o ciudata, dar ceea ce a simtit cand mi-a vazut poza, a fost inexplicabil. Ea ma stie. M-a intrebat daca eu cred in viata anterioara. Au fost cateva momente in viata mea in care am trait senzatii de deja vu, n-am putut sa mi le explic logic si atunci am decis ca pot exista oameni pe care ii stim dintr-un trecut de care nu ne amintim.

La cate lucruri instinctuale am facut de-a lungul vietii, inca unul in plus nu mi s-a parut greu de facut. Mi-am aranjat o fereastra in mijlocul saptamanii si am anuntat-o ca vin. S-a bucurat ca un copil si mi-a scris ca efectiv a topait prin casa. M-a anuntat ca va rezerva o camera la o pensiune din afara orasului si ma va astepta cu nerabdare. Joi m-am urcat in masina si… m-am dus sa ma intalnesc cu cineva cunoscut intr-o viata anterioara.

Pe masura ce ma apropiam, ma cuprindea un frumos sentiment de nerabdare. Si o ciudata dorinta de a intalni femeia din spatele mesajelor. Fiind o intalnire in cursul saptamanii, ea inca era la job atunci cand am ajuns eu. M-am instalat confortabil la o masuta de la terasa pensiunii si am asteptat-o. Nu era nimeni in jur. Pensiunea era goala, fara turisti. Parca fusese inventata atunci… special pentru noi.

Am asteptat-o mai bine de o ora, iar atunci cand si-a facut aparitia, am simtit ca decizia mea de a veni acolo, a fost extraordinar de inspirata. Blonda, supla, ochi albastri/verzui, buze carnoase. Un zambet care lumina totul in jur. O femeie frumoasa.

Inainte sa vina imi facusem in cap diverse scenarii privind momentul in care ne vom vedea prima data. Dar mi-au fost spulberate de reactia ei. Nici nu am apucat sa ma ridic bine de pe scaun si m-a luat in brate. A inchis ochii si m-a sarutat cu atata pasiune ca aproape m-a durut. A reusit sa creeze un moment in care m-am simtit ca iubitul ei intors dintr-o expeditie de cativa ani. Nu sunt un timid prin definitie, dar m-am fastacit. Nu stiam ce sa-i spun.

M-a slabit din stransoare, m-a privit si mi-a spus ca azi vrea sa ma iubeasca.

E un pic nebuna, am gandit. Dar daca vrea sa ma iubeasca, atunci s-o faca.

Am ramas impreuna la terasa mai putin de 30 de minute si am urcat in camera.

Nu stiu daca voi credeti in existenta vietilor anterioare, dar acea femeie mai facuse dragoste cu mine. Felul in care ne-am iubit a fost absolut inexplicabil. Parea ca stie totul despre mine. Ma speria.

Am coborat singur peste cateva ore si am comandat ceva de mancare in camera. Am incercat sa aflu lucruri despre ea, am incercat sa-i spun lucruri despre mine. M-a rugat sa n-o fac. Nu vrea sa stie nimic despre mine. Ii este suficient ceea ce stie ca sa ma poata iubi pana a doua zi.

M-a uimit. Niciodata, cu nicio femeie nu mi s-a intamplat asta. In afara de nume sa nu-si doreasca nimic despre mine. In acel moment m-am hotarat sa o iubesc si eu. Pana voi pleca. Am facut dragoste cu ea. Ne-am iubit ca doi copii, ca doi oameni mari, ca doi necunoscuti, ca doi iubiti. Trupurile noastre si-au cerut drepturile. S-au amestecat intr-un firesc neverosimil. Am luat-o in brate si am adormit spre dimineata. Pentru mine dormitul alaturi de o femeie este mai intim decat sexul. Cu ea m-am simtit diferit. Cred ca am adormit zambind. Si iubind-o pe necunoscuta din bratele mele.

Dimineata ne-am baut cafeaua si am vorbit nimicuri. Mi-a spus ca se ocupa ea de check-out si m-a condus la masina. Am vrut sa-i spun ceva, dar… din nou… m-a rugat sa nu spun nimic. Ne-am sarutat. Altfel. Tot drumul m-am gandit la ea. Si acum ma gandesc la ea. N-am vorbit de atunci. Mi s-a parut totul atat de altfel, incat mi se pare banal orice as vrea sa-i spun. In fond… ce-i poti spune unei femei care te-a iubit o zi? Ca ai iubit-o si tu…?

Posted on

Un parfum. O amintire. O lacrima

Azi am primit un cadou. Desi mai sunt trei zile pana la ziua mea, pentru ca din motive obiective nu ne putem vedea atunci, s-a gandit sa-mi faca o bucurie. Cu siguranta n-a anticipat ce emotie imi va produce.
– Ti-am luat un parfum. Imi doresc tare mult sa-ti placa!
Am fost sceptic. Sunt destul de pretentios la parfumuri si de obicei mi le cumpar singur.
Era impachetat frumos. De catre ea. Se vedea ca si-a dat interesul si am apreciat asta.
Nu m-am priceput niciodata sa desfac cadouri, funde, cutii, fara sa le stric. Nerabdarea ma face stangaci.
Cand am dat ambalajul la o parte, am amutit. Era un parfum de la o cunoscuta firma de parfumuri, parfum care nici nu credeam ca mai exista. L-am primit de ziua mea, acum multi, multi ani, de la o femeie pe care am iubit-o. Dar careia nu i-am spus niciodata asta. Pentru ca eram doar un prost, las si orgolios. A fost cel mai scump parfum pe care-l avusesem pana atunci. Dar nu asta l-a facut pretios. Ci faptul ca mi-l daruise ea.
Azi am privit-o pe femeia din fata mea cu ochii celui de atunci si cu emotia celui de-acum.
Cum naiba s-a intamplat asta? De ce mi-a luat cadou acel parfum? Am simtit ca imi vine sa plang. Probabil mi s-au umezit ochii, pentru ca ea m-a imbratisat si mi-a spus ca o bucura foarte tare reactia mea. Nu i-am spus nimic. Am lasat-o sa creada ceea ce avea nevoie sa creada. Am stat aproape un minut in bratele ei. Nu m-am mai simtit de multa vreme atat de apropiat de o femeie. Dar nu avea legatura cu ea. Imi imbratisam de fapt propria amintire. Si era dureros de placut.
Imi dadeam cu acel parfum doar cand ma intalneam cu ea. Locuia singura si momentele noastre intime se petreceau la ea. Imi aduc aminte lenjeria de matase de un albastru electric. Imi aduc aminte mirosul trupurilor noastre amestecat cu mirosul parfumului pe care mi-l daruise. Era atat de multa chimie intre noi, incat si Mendeleev ar fi murit de ciuda. Imi aduc aminte cand mi-a spus ca ma iubeste. Imi aduc aminte cat de mult am mintit-o. Imi aduc aminte cum ii sclipeau ochii cand radea si cat de tristi erau atunci cand plangea. Imi aduc aminte de ea. A plecat din tara. Am mai pastrat legatura cateva luni dupa ce a plecat.
Apoi a venit tacerea. Uitarea transformata in amintire. Si alti oameni in vietile noastre. Nu mai stiu absolut nimic de acea femeie.
Iar astazi, dupa atat de multi ani, o alta femeie imi scoate la suprafata amintirea ei.  E intamplator sau e o joaca a destinului? Poate acea femeie din trecutul meu va ajunge sa citeasca asta. Poate ca aceasta femeie din prezentul meu va ajunge sa insemne pentru mine mai mult decat cred eu acum. Habar n-am.
Dar stiu ca am acel parfum. Si pot sa-mi dau cu el, sa inchid ochii, sa-mi deschid inima si sa ma intorc in timp. Chiar daca se spune ca in fata amintirilor suntem egali cu zeii, pentru ca nici macar ei nu le mai pot schimba, eu la fiecare intoarcere ii voi spune ca o iubesc. Si ca nu-mi doresc sa plece niciodata.
Posted on

Si eu am crezut ca ma place.

Vinerea, atunci cand suntem in Bucuresti, e seara de poker. Intre prieteni. Joc frumos, relaxare, barfe de baieti. Pentru ca aseara am terminat mai devreme, unul dintre ei a venit cu propunerea sa facem o incursiune la un salon de masaj erotic. El mai fusese de cateva ori si parea destul de incantat. Ne-am hotarat rapid.
Locatia frumusica, central, fete vesele, noi cu chef. Eu am ales o grasunica. Bruneta, sani uriasi, o mutrisoara  draguta. Si toata un zambet.
Am scapat de haine, m-am facut comod si fata si-a intrat in rol. Era calda, senzuala si mangaiecioasa. Am povestit un pic cu ea. Nu pot sa tac in momentele intime. Dupa un timp, a venit vremea finalului fericit.
Stiam de la prietenul meu, ca fetele ti-o freaca sarguincios la final, faci un dus si pleci acasa. Fara alte cerinte in materie de sex. Asa ca asteptam sa se intample…
–Vrei sa ti-o sug? Nu trebuie sa platesti nimic in plus, imi spune grasunica.
Ups… asta ma place, am gandit. Infatuatul din mine s-a pregatit pentru un blow job de exceptie.
–As fi onorat, am raspuns ironic.
Si a inceput sa presteze. De un 6, pe o scala de la 1 la 10. Unde 10 e m*ia perfecta facuta de o femeie care te iubeste. In fine…
Am terminat intr-un timp rezonabil. Intr-un puseu de generozitate, i-am multumit si am vrut sa-i dau ceva in plus.
–Aaaa, chiar nu trebuie. Ma bucur ca ai fost de acord si ca ti-a placut. Mi-ar fi fost foarte greu sa ti-o frec. Am cazut acum doua zile si ma doare foarte rau mana dreapta. S-a si umflat. Ar trebui sa ajung la medic. Si imi arata mana. Era umflata intr-adevar.
M-a bufnit rasul, am pupat-o pe obraz si am plecat.
I-am dat totusi banuti in plus.
Si eu care am crezut ca ma place. Mi-am luat infatuatul cu mine, am ajuns acasa si am adormit cand soarele incepea deja sa se rasfete.
Posted on

Noi doi. Ele una.

-Bai, diseara ma intalnesc cu una. E misto, imi place, dar mi-a zis ca vine cu o prietena. Poti sa vii? Cica e bunaciune si aia.
Daca nu ajuti un prieten la nevoie, atunci cand  il ajuti?!
Punem la punct detaliile, se face seara, imi pun hainele de duminica si ne vedem cu domnitele. La o terasa cocheta. Atmosfera, vreme buna, stare buna.
Apar si fetele cu o intarzaiere suportabila, de 7-8 minute. O bruneta cu parul lung si o blonda tunsa scurt, baieteste. Imbracate cu gust, miros placut, zambet. Bruneta era cea pe care o placea prietenul meu, iar blonda era cea pe care ar fi trebuit sa o plac eu. Si am placut-o. Mult. Avea gropite, zambea extraordinar, iar gatul gol ii scotea in evidenta senzualitatea. Va fi o seara interesanta, am gandit.
Si a fost.
Doar ca… blonda nu m-a placut deloc. In timp ce eu incercam sa flirtez voalat cu ea, ea flirta fatis cu prietenul meu. Iar asta, avea o fata de poet francez exilat intr-o suburbie pariziana, care tocmai isi gasise muza. Doar ca muza era bruneta. Iar bruneta imi arunca ocheade si imi vorbea de parca ne stiam de ani buni. Iar eu n-o placeam si ma uitam ca tampul la blonda.
What the f…? Un double date alambicat.
La un moment dat, fetele se duc sa-si pudreze nasul ( sa faca pipi si sa barfeasca). Iar eu ii spun prietenului meu ca e un dobitoc. Blonda e in limba dupa el. Sa o treaca pe bruneta la pierderi planificate si gata. Yellow it’s a new black.
–Nu-mi place blonda! Nu ma inspira deloc! Eu o plac pe C.
-Da, boule…am inteles. Dar C. ma place pe mine, chiar daca e evident ca nu ma intereseaza. 
Iar eu o plac pe R., chiar daca e evident ca n-o interesez. 
Ce facem?
Nu facem nimic special, imi raspunse el. Pastram aceeasi linie, iar eu incerc sa fortez un pic cu bruneta. Tu… fii baiat finut si atat. Ma revansez eu.
Ok. Asta e. Ma resemnez si imi propun sa ma relaxez si atat.
Se intorc fetele la masa. Imbujorate si vesele. Si inainte sa ne punem noi planul ( care oricum nu era spectaculos) in aplicare, ne trezim ca atitudinea lor se schimb radical. Blonda incepe sa-mi acorde atentie, iar bruneta parea fascinata de prietenul meu.
Ce naiba au facut astea? Nu-mi venea sa cred.
E ceva in apa de la toaleta. Sau inca o data, complexitatea creierului feminin a maturat pe jos cu capacitatea de intelegere a barbatilor.
In fine… am hotarat sa “joc” in noul film. Am petrecut frumos, iar la plecare blonda mi-a cerut numarul de telefon. Ca un catelus pe care-l mangai si da din coada, i l-am dat.
Foarte misto seara, am gandit. Si productiva. Ma va suna blonda. Abia astept. M-am urcat intr-un taxi si dupa vreo 5 minute imi bipaie whatsapp-ul.
“Buna, stiu ca nu te asteptai. Sunt C. Eu am rugat-o pe R. sa-ti ceara numarul de telefon. Pentru mine. Nu vibrez cu prietenul tau… in schimb mi-ar placea sa te cunosc mai bine pe tine.“
Ca un balon pe care-l spargi cand se termina petrecerea de ziua ta. Asa m-am simtit.
Apoi, intr-un moment de maxima inspiratie (asa am crezut eu), ii scriu:
Buna. Nu-i nicio problema. Eu am venit doar cu el. Pentru ca m-a rugat si atat. Nu-mi doresc mai mult.
Sunt casatorit, imi pare rau.
Dupa vreo 30 de secunde de pauza, imi trimite un emoticon cu o inimioara.
Asta e proasta rau, a fost primul gand.
“Este mult mai bine! Pentru ca ceea ce nu stie prietenul tau…este ca si eu sunt casatorita!“
E clar. Stiu despre femei exact atat cat stiam cand le-am descoperit prima data. I-am trimis prietenului meu conversatia cu ea, am blocat numarul brunetei, m-am simtit ca un pustan si m-am dus sa ma culc.
Verific dimineata daca am acnee.
Posted on

Iubire intr-o camera de imprumut

Am cunoscut iubirea in camere de imprumut. In paturi de imprumut in care niciodata nu ramane sa doarma. Iubirea cu ceasul la mana si prezervativul in portofel. Iubirea care face promisiuni pe care stie ca nu le va onora niciodata. Iubirea care isi noteaza dorul in agenda. Am cunoscut-o. Am stat zambind in fata ei de multe ori. Iar ea imi zambea inapoi si ma facea sa ma simt invulnerabil. Ceea ce nu stiam eu, este ca acea iubire radea de mine. Pentru fiecare ceas pe care mi-l dadea, pentru fiecare femeie pe care mi-o aducea, imi lua o particica din suflet. Apoi, cu o ciclicitate atemporala, se oprea din ras. Se aseza in spatele meu si ma obliga sa privesc in oglinda. Dar nu vedeam pe nimeni in afara de mine. Eram singur. Eu fara iubire. Eu cel pe care il mintisem in fiecare zi. Eu cel care nu iubeam pe nimeni. 
Singur si speriat in fata oglinzii. Imi era frica de mine si neiubirea mea. Eram un egoist care platise cu suflet iluzia propriei sigurante.
Iar iubirea aceea, cea care nu stia sa doarma, ma smulgea din fata oglinzii si-mi arata cine este cu adevarat. Imi arata cum este sa-ti fie dor, sa-ti pese, sa astepti, sa te doara, sa speri si sa plangi. Dar imi arata si cum este sa razi, sa te bucuri, sa-ti doresti. Sa mangai, sa imbratisezi, sa saruti si sa dormi. Sa-ti dai ceasul jos si sa nu mai ai prezervativ in portofel. Imi arata ce inseamna sa fii fericit. Si imi dadea sufletul inapoi. Imi lua oglinda si ma lasa sa-mi oglindesc chipul in ochii femeii pe care o iubeam. Apoi ma privea si ma intreba daca asta vreau. Ii raspundeam ca nu-mi doresc nimic altceva. Doar ca… ceea ce nu stiam eu, era ca iubirea era pregatita sa-mi ia totul. Intr-o clipa imi vaporiza sufetul, ma arunca pe jos, imi devasta lumea abia descoperita.
Dar ceea ce nu stia aceasta iubire, era ca a fost suficient sa-mi arate o singura data cum este ea cu adevarat. Pentru ca acum stiam ce sa caut. Si stiam ca nu trebuie sa-i mai dau la schimb niciun pic de suflet pentru amagitoarele iubiri de imprumut. Sa mi-l pastrez intreg pentru o singura iubire. Cea care ma face fericit. Cu toata vulnerabilitatea si nesiguranta ei.
Sunt un infidel? Categoric. Dar sunt unul care cauta iubirea in fiecare femeie cu care imparte un pat de imprumut. Pentru ca merita fiecare secunda in care o poti tine aproape.