Cartea, curierul și mesajul.

curier jurnal

Astăzi am avut o zi aglomerată. La un moment dat am primit un telefon de la editură, spunându-mi că cei de la Fan Courier au contactat de câteva ori o persoană care a comandat cartea şi nu au dat de ea. În fine, eram prea prins cu altceva ca să rezolv asta. După vreo trei ore m-a sunat un curier de-al lor să-mi spună acelaşi lucru. Fiind vorba de plată ramburs, probabil sunt mai plini de zel. Am pus mâna pe telefon şi fără să mă gândesc prea mult, i-am trimis mesaj respectivei doamne. De pe telefonul meu personal. În mai puţin de cinci minute, am primit un mesaj: “am intrat în posesia cărţii, de fapt sunt la pagina 64…”. M-am amuzat şi mi-am văzut de treabă. Acum vreo 30 de minute, am primit un nou mesaj de la aceeași doamnă, pe care vreau să-l împărtăşesc cu voi. Şi nu pentru că sunt ipocrit şi postez mesaje care sună bine, ci pentru două motive. Unul dintre ele este să o felicit pentru răbdarea de a scrie un sms atât de lung (îmi putea trimite mesaj pe Fb sau scrie pe site), iar al doilea este de fapt o întrebare pentru cei care au citit cartea. Există o poveste, în două părţi, “Să iubeşti de două ori… aceeaşi femeie”, care s-a terminat foarte trist pentru mine. Vreau să vă întreb, dacă ceea ce a făcut “fata cu păr auriu” vi s-a părut o glumă. Atât.
Vă arăt şi vouă mesajul doamnei, căreia îi mulţumesc foarte mult. Cuvintele ei mă onorează.

“Mda… am terminat, după părerea mea, primul volum din seria “Jurnalul unui infidel”… cred că am trecut prin câteva stări citind cartea, de la puţină revoltă (dată de francheţe, stil tranşant, lipsă de empatie, aş putea spune, coloana vertebrală de steel veritabil – paradoxal) la un pic de jubilare (dată de gluma fetei cu păr auriu) la o emoţie ce te strânge de gât şi te lasă fără aer (dată de iubirea pură, un infidel fidelizat până la…tot, foarte tare asta) la câteva lacrimi citind “ea nu avea nevoie de un partener de sex, ci de un prieten, eu nu am putut să fiu prietenul ei” (o fi ştiind subconştientul meu ceva), ar mai fi câte ceva… ideea e, că toţi oamenii, indiferent de cât de puternici, direcţi, tranşanţi, fideli sau infideli sunt, toţi au suflete sensibile şi absolut toţi vor şi caută iubire, fiecare în stilul propriu. Mi-a făcut plăcere să citesc şi să înţeleg câteva lucruri în viziunea masculină,ceea ce e foarte bine. Mâine o voi reciti, cred că mi-au mai scăpat câteva chestii. De la mine un review pozitiv.”

 
Recenzii despre cartea Jurnalul unui infidel aici
 
Comanda acum cartea

5 Replies to “Cartea, curierul și mesajul.”

  1. Scurt, nu. In general, oamenii nu fac genul “acela” de gluma doar ca sa testeze fidelitatea, statornicia, dragostea…Crezi, sau nu, in partenerul de cuplu… si iubesti… cu tot ce ai mai bun in tine. Suna simplist, stiu, dar “alegerea” de a “glumi” cu/despre propria-ti viata, chiar si atunci cand traiesti la acelasi nivel vibrational cu dragostea vietii tale, intra in categoria “macabru”, cel putin din punctul meu de vedere.
    Dar ma intreb: gestul ei a fost real sau ai ales acel sfarsit doar pentru a conferi dramatism finalului povestii si a te “scuti” de o prelungita introspectie a ceea ce ai simtit atunci cand dragostea s-a transformat in ura? 🙂

      1. Gandeste-te la ce au simtit domnisoarele atunci cand tu ai le-ai “pacalit” ca te insori!!!

    1. Da, bine punctat. “Crud”, asta era cuvantul de care nu m-am poticnit aseara. Cand iubesti nu poti fi crud…sau poti? In fine…oameni si oameni…si multe argumente…pro, contra…
      Astept urmatoarele postari si urmatoarea carte!
      Marturisesc, lecturarea “Jurnalului…” a fost placuta, lejera si…cu zambetul pe buze.
      Si ma opresc aici. Mult spor! (la scris!!!) 🙂

  2. Adevarat, ca testul sau gluma sunt din registrul macabru, sau, asa nu, daca iubesti un om nu il pui sa treaca prin asa chin ,doar sa ai tu niste certitudini…..si totusi vorbim de doi oameni care impartasesc iubire pura ,iubire pe care nu toata lumea o gaseste….si atunci de ce?…de teama? ca omul care in trecut iti declara acceasi pasiune ,cand a trebuit sa te aleaga, a ales altceva si a durut teribil….poate mai tare decat l-a durut pe el… sau poate ca il cunosti mai bine ca oricine ,ii stii puterea ,detasarea,determinarea….si te intrebi `daca iar o sa ma doara ? `…poate ca ea e o analitica balanta si isi pune intrebari…si atunci ,asa a ales, ea, sa faca,nu e cea mai confortabila idee,dar e a ei…si iti vine sa o jumulesti si esti revoltat…dar ea te iubeste cel mai mult si tu o iubesti…iubire adevarata..o decizie neinspirata poate distruge iubirea? poate da,poate nu…..vrem sa nu fim judecati si sa fim luati asa cum suntem..dar noi ?…..eu personal ,dupa revolta ,suparare,aleg iubirea….poate sunt naiva sau idealista ,sincer nu imi pasa ,atata vreme cat respir iubire….nu am coloana vertebrala de steel veritabil,in iubire nu iti e de folos…..dar asta e doar parerea mea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *