Fetița cu briceagul

fetita cu briceagulAm purtat zilele trecute o discuţie cu o prietenă foarte bună. Care din nefericire are probleme la locul de muncă. Loc de muncă la care până mai ieri, era omul bun la toate. Iar motivaţia financiară sub-mediocră. Dar ea făcea lucruri din pasiune. Până a obosit. Şi a cerut un pic de linişte, a cerut să fie degrevată de nişte sarcini. Atunci a avut parte de o surpriză. Şefa ei (un surogat de doamnă în haine scumpe şi posesoarea unui limbaj de dugheană de provincie), a început să se poarte urât cu ea. Faptul că nu mai suna din clopoţel să-i vină ceaiul, faptul că ea a avut neobrăzarea să-şi ceară temător dreptul la un tratament fair, i-au produs duduii o stare de iritare maximă. O stare care a făcut-o să uite de toate lucrurile bune, pe bani puţini, pe care le-a făcut prietena mea.
Ceea ce vreau să vă spun, i-am spus şi ei. Când eram mic, era o fetiţă la şcoală, pe care toţi o îmbrânceau, o scuipau şi o puneau să facă lucruri pe care ei nu le-ar face. Apoi, dacă afară băieţii mai mari jucau fotbal şi era noroi, o loveau cu mingea plină de noroi. Ca să cureţe mingea… spuneau ei. Îmi era atât de milă de ea şi-mi doream să am atâta putere încât să-i îndes pe toţi cu feţele în noroi. Şi mă întrebam de ce ea stă ca ei să o lovească. De ce nu pleacă. Pentru că e proastă?? Abia mai târziu am înţeles că ea îşi accepta statutul pentru că era bună. Şi pentru că nu voia să supere pe nimeni. Până într-o zi. O zi în care ei iar au lovit-o cu mingea plină de noroi. Fetiţa s-a şters de noroi, a luat mingea şi a scos un briceag. I-a privit şi le-a spus că a fost ultima dată când a acceptat să fie lovită. Şi le-a tăiat mingea. Toţi au rămas muţi de uimire, dar niciunul n-a avut curaj să-i spună nimic. Fetiţa strângea cu putere briceagul în mâna ei mică. De atunci nimeni n-a mai lovit-o. Au spus că e nebună şi au numit-o “fetiţa cu briceagul”. Ceea ce am învăţat eu din această poveste este că niciodată nu voi sta nepăsător dacă cineva îmi dă cu o minge plină de noroi în faţă. Pentru că lipsa mea de reacţie nu-l va face să-şi ceară scuze. Dimpotrivă, voi deveni prosopul cu care de fiecare dată îşi va curăţa mingea de noroi. Oamenii se împart în două categorii: oameni care profită şi oameni de a căror bunătate se profită. Dar cei din urmă ajung să fie în această situaţie pentru că acceptă. Doar că, ceea ce nu ştiu cei dintâi este că şi oamenii de care se profită au o limită. Şi atunci când şi-o ating, scot briceagul. Aşa că, dacă unui om de care nu-ţi pasă, îi pasă de tine, dacă un om pe care îl denigrezi şi îl umileşti acceptă asta, gândeşte-te tu, cel care faci asta, că va veni ziua în care nu va mai accepta. Şi atunci îţi va tăia mingea. Iar tu vei plânge după ea.

Amintirile mă vor înapoi

1-IMG_151220610874308
Astăzi am scotocit după nişte acte, în locuri în care nu mai umblasem de multă vreme. Şi am descoperit poze. Poze mai vechi sau mai noi, de când eram copil, de când am devenit adolescent, de când începusem să devin bărbat. M-am văzut în prima pereche de blugi, m-am văzut cu părul lung şi cu 20 de kilograme mai puţin, cu prima geacă de piele şi sărutând o fată în faţa aparatului de fotografiat. Poze alb-negru care miroseau a copilărie şi poze color cu iz adolescentin. M-am oprit din căutat, mi-am aprins o ţigară şi am început să le privesc cu o plăcere amestecată cu o melancolie copleşitoare. Mi-am lăsat inima să se coloreze în culorile lor. Şi să mă facă să-mi doresc să nu vreau să mă întorc în prezentul dominat de device-uri performante, de zeci de Gb şi de poze pe suport digital. Avem amintiri electronice. Aveam amintiri pe care le puteam atinge. Mi-am făcut promisiunea să-mi fac timp să selectez poze pe care să le pun pe hârtie. Şi să-mi fac albume de poze pe care să le răsfoiesc atunci când am nevoie de trecut ca să pot supravieţui în prezent. Uneori scăpăm din vedere lucruri importante, care fac parte din noi şi pe care le ascundem în sertare prăfuite în care uităm să umblăm.

Melci albaștri de Guineea

Melci albastri Jurnalul unui infidel

“Îl plac, îl vreau, îi caut prezenţa. Cred că m-am îndrăgostit. Şi el mă place, e evident. Dar… n-am curajul să încep ceva. El nu e singur, lucrurile sunt complicate… nu cred că va merge, nu mă complic”.
Asta spune ea.
Eu o întreb: îţi plac melcii albaştri de Guineea?
Nu, îmi răspunde senină.
Păi nici nu există. I-am inventat eu acum. Tu îmi spui că ceva nu-ţi place, fără să fi gustat vreodată din acel ceva.
Nu începe cu sfârşitul. Nu te gândi că o relaţie nu va merge pentru că… şi aici înșiruiești o grămadă de motive pentru care n-ar merge. Nu-ţi căuta justificări în spatele cărora să te simţi în siguranţă. Încearcă, testează, simte, gustă. Şi apoi spune că nu-ţi place sau nu merge. Dă-ţi voie şi ţie şi lui. Poate relaţia despre care crezi că nu va merge este exact relaţia pe care ai aşteptat-o întreaga viaţă. Iar relaţia în care tu crezi că circumstanţele îţi sunt favorabile şi în care te avânţi, poate eşua mai repede decât crezi. Asumă-ţi riscuri, ia decizii şi fii vie. Poate inexistentul melc albastru de Guineea are gustul ambroziei zeilor. Gustă-l. Aşa, niciodată nu te vei mai întreba cum ar fi fost dacă…

Gânduri de duminică…

Ganduri de duminica - jurnalul unui infidel
Uneori îmi doresc să fac schimb cu mine. Deşi ar fi un schimb injust. Mă întreb dacă mi-ar plăcea de mine. Mă gândesc cum ar fi să mă privesc. Să-mi iau un scaun de lemn, să-mi aprind o ţigară şi să mă uit la mine. Apoi să privesc zâmbetul femeilor care m-au iubit. Şi să-mi clătesc ochii cu lacrimile femeilor pe care le-am făcut să plângă. Să le simt durerea. Să le ascult ura. De ce sunt aşa? Am alungat femeile care mă puteau face să fiu altfel. Am iubit femeile pe care ar fi trebuit să le alung. Visul meu este să fiu cu o singură femeie. Dar dacă mi-l voi îndeplini… ce va urma după? Uneori îmi este teamă de mine. Simt atât de mult şi arăt atât de puţin. Poate ar fi trebuit să fiu singur. N-am ştiut niciodată cum e să fii singur. N-am fost în depresii, n-am zăcut în nefericire. Întotdeauna orgoliul mi-a alungat suferinţa. Iar mâinile altei femei mi-au şters lacrimile. Uneori mă simt atât de prins între mine şi dorinţa mea egoistă. De ce sunt aşa?… Mi s-a terminat ţigara.

Eşti frumoasă. Dar nu ai sex appeal.

Sophia Loren on Sex appeal
Mergi pe Calea Victoriei şi te opreşti în dreptul unei vitrine. Haine renumite, de firmă. Vezi un costum . Îţi trebuie pentru un eveniment la care eşti invitat. Îl priveşti. Pare frumos, croială bine conturată, material bun. Dar are ceva care nu-ţi place, ceva care nu te face să închizi ochii şi să-ţi închipui cum s-ar aşeza pe tine. Strâmbi din nas, încerci să-ţi dai seama ce anume nu-ţi place la el, renunţi şi pleci mai departe. Ajungi pe Lipscani, treci încet pe lângă un magazin obscur şi vezi în vitrină un costum care îţi zâmbeşte. Şi te cheamă. E al tău. Intri, îl probezi, îl iei şi pleci zâmbitor.
Asta se întâmplă şi cu sexualitatea pe care o transmite o femeie. Frumuseţea nu este o condiţie sine qua non pentru sex-appeal. Am întâlnit femei frumoase a căror sexualitate era sublimă dar lipsea cu desăvârşire. O frumuseţe rece, fadă, neinspiranta, fără bule. O frumuseţe care nu m-a făcut să-mi doresc să-i explorez dedesubturile. Am întâlnit însă, femei mai puţin frumoase care debordau de sexualitate. Care m-au făcut să mă întreb cum naiba mă poate atrage sexual o astfel de femeie, într-o asemenea măsură. Privire, gesturi, atitudine, zâmbete, toate amestecate, mă făceau s-o vreau. S-o gust, s-o am, s-o posed. Cu sex appeal-ul te naşti. Iar atunci când afli că îl ai, începi să-l cultivi, să-l educi, să-l etalezi. Pot spune că de-a lungul timpului am fost un norocos şi am cunoscut femei la care frumuseţea se îmbină armonios cu sexualitatea.
Aşa că tu, femeie frumoasă, nu-ţi pune întrebări existenţiale şi nu face pe inabordabila învăluită în mister, dacă un bărbat nu e impresionat de frumuseţea pe care tu o vezi dimineaţa în oglindă. Faptul că nici măcar nu încerc să flirtez cu tine, nu te face mai puţin puţin frumoasă. Şi nici nu e vreo tehnică de-a mea de a te cuceri prin ignorare. Sunt un tip suficient de direct ca să prefer refuzul în locul incertitudinii. Tu nu mă atragi şi atât. N-ai ceva-ul acela pe care-l caut.
Între o femeie frumoasă îmbrăcată într-o elegantă rochie de seară şi mirosind a esenţă de trandafiri, dar a cărei prezenţă, sexual vorbind, nu-mi produce nicio vibraţie, şi o femeie a cărei frumuseţe o pot trece cu vederea, îmbrăcată cu o cămaşă albă bărbătească şi mirosind a shower gel obişnuit, dar cu o sexualitate care-mi produce erecţie şi dacă fac nişte clătite, o voi alege întotdeauna pe cea de-a doua.