Cartea, curierul și mesajul.

curier jurnal

Astăzi am avut o zi aglomerată. La un moment dat am primit un telefon de la editură, spunându-mi că cei de la Fan Courier au contactat de câteva ori o persoană care a comandat cartea şi nu au dat de ea. În fine, eram prea prins cu altceva ca să rezolv asta. După vreo trei ore m-a sunat un curier de-al lor să-mi spună acelaşi lucru. Fiind vorba de plată ramburs, probabil sunt mai plini de zel. Am pus mâna pe telefon şi fără să mă gândesc prea mult, i-am trimis mesaj respectivei doamne. De pe telefonul meu personal. În mai puţin de cinci minute, am primit un mesaj: “am intrat în posesia cărţii, de fapt sunt la pagina 64…”. M-am amuzat şi mi-am văzut de treabă. Acum vreo 30 de minute, am primit un nou mesaj de la aceeași doamnă, pe care vreau să-l împărtăşesc cu voi. Şi nu pentru că sunt ipocrit şi postez mesaje care sună bine, ci pentru două motive. Unul dintre ele este să o felicit pentru răbdarea de a scrie un sms atât de lung (îmi putea trimite mesaj pe Fb sau scrie pe site), iar al doilea este de fapt o întrebare pentru cei care au citit cartea. Există o poveste, în două părţi, “Să iubeşti de două ori… aceeaşi femeie”, care s-a terminat foarte trist pentru mine. Vreau să vă întreb, dacă ceea ce a făcut “fata cu păr auriu” vi s-a părut o glumă. Atât.
Vă arăt şi vouă mesajul doamnei, căreia îi mulţumesc foarte mult. Cuvintele ei mă onorează.

“Mda… am terminat, după părerea mea, primul volum din seria “Jurnalul unui infidel”… cred că am trecut prin câteva stări citind cartea, de la puţină revoltă (dată de francheţe, stil tranşant, lipsă de empatie, aş putea spune, coloana vertebrală de steel veritabil – paradoxal) la un pic de jubilare (dată de gluma fetei cu păr auriu) la o emoţie ce te strânge de gât şi te lasă fără aer (dată de iubirea pură, un infidel fidelizat până la…tot, foarte tare asta) la câteva lacrimi citind “ea nu avea nevoie de un partener de sex, ci de un prieten, eu nu am putut să fiu prietenul ei” (o fi ştiind subconştientul meu ceva), ar mai fi câte ceva… ideea e, că toţi oamenii, indiferent de cât de puternici, direcţi, tranşanţi, fideli sau infideli sunt, toţi au suflete sensibile şi absolut toţi vor şi caută iubire, fiecare în stilul propriu. Mi-a făcut plăcere să citesc şi să înţeleg câteva lucruri în viziunea masculină,ceea ce e foarte bine. Mâine o voi reciti, cred că mi-au mai scăpat câteva chestii. De la mine un review pozitiv.”

 
Recenzii despre cartea Jurnalul unui infidel aici
 
Comanda acum cartea

Victima destinului sau stapanul propriilor alegeri?

Daca mama si iubitul tau, ar fi implicati  intr-un accident cu urmari la fel de grave pentru amandoi si ar ajunge la spitale diferite, pe cine ai vizita primul?

E o intrebare dura? Nu e cea mai dura pe care puteam sa o pun.  Raspunsul la ea te face sa te simti vinovat?  E doar o situatie ipotetica, care nu se poate intampla in viata reala?

Posibil. Vreau sa spun doar…  ca viata este un cumul de alegeri. Alegeri pe care eu le vad de doua feluri. Alegeri pe care le facem rational (cu capul) si alegeri pe care le facem emotional (cu inima). Alegerile amestecate sunt un semn de slabiciune. Vestea trista este ca noi trebuie sa facem acestea alegeri. Singuri. Si trebuie sa ne asumam consecintele. Uneori, aceste alegeri ne schimba fundamental viata. Si aflam asta. Alteori, nici macar nu stim ca alegerea pe care am facut-o candva, a facut sa se intample ceea ce traim acum. Am ales rapid, fara sa ne gandim ce influente poate avea in viitor decizia noastra. Ce s-ar fi intamplat daca atunci, am fi ales altfel? Ce fel de… “butterfly effect’’ ar fi avut loc. In viata, pentru orice lucru care ni se intampla, exista cel putin doua alternative.

Atunci cand nu suntem multumiti de ceea ce ni se intampla, dam vina pe destin, soarta, karma, pacatele vietilor anterioare, nesansa. Si mergem mai departe. Spunandu-ne ca “asa a fost sa fie”, “asa a trebuit sa se intample”. Ne adapostim la umbra propriei noastre lasitati, macinati de propria noastra nefericire, ne scufundam in rutina vietii pe care o traim si devenim supravietuitori. Supravietuitorii propriilor noastre alegeri.

Atunci cand suntem multumiti de ceea ce ni se intampla, ne felicitam spunandu-ne ca am facut o alegere buna.

Cand faci o alegere, fii pregatit pentru consecinte neasteptate si ireversibile. Mai ales cand e vorba de oameni.

Cineva, imi spunea odata, ca cei mai fericiti oameni sunt cei care la finalul vietii, nu-si pun intrebarea ‘’cum ar fi fost, daca…’’

Sunt cei care au facut alegerile potrivite? Nu. Sunt doar cei care au facut alegerile  pentru ei.  Si si-au asumat asta. Fara sa le pese ca vor fi judecati de cei din jur. Nimeni nu traieste in locul tau, nimeni nu-ti cunoaste starile, emotiile, trairile. Asa ca nu alege pentru altii. Fa-ti propriile alegeri, dar fii pregatit sa traiesti cu asta. Iti trebuie curaj pentru a face acest lucru.  Universul recompenseaza curajul. Inlatura obstacolele, netezeste calea si aduce oportunitati suplimentare, odata ce curajul este demonstrat.

Asa ca, inainte de a judeca alegerea pe care o face un om intr-o situatie ca cea de mai sus, intrebati-va daca voi aveti curajul de a alege.