Eu am ales femeia, el a ales alcoolul.

eu am ales femeia - Jurnalul unui infidel

Ochii albaştri păreau cufundaţi într-o tristeţe fără capăt. Gârbovit, încercănat, apăsat de nevoi. Peste bărbatul din faţa mea, timpul trecuse mai repede decât aş fi crezut. Arăta cu cel puţin zece ani mai bătrân decât era în realitate. Geacă de fâş care îl ferea de frig, părea de-o vârstă cu el. Iar în mână avea o pungă de plastic în care îşi găsiseră locul o pâine şi un pet de 2L de bere. Era imaginea perfectă a unui alcoolic perfect.
El este prietenul meu din copilărie.
Nu l-am mai văzut de mai bine de zece ani. Acum îl priveam şi încercam să înţeleg ce s-a întâmplat cu cel cu care împărţeam aproape totul, atunci când amândoi nu eram decât doi puştani care încercau să descopere viaţa. Este mai mare cu un an decât mine. Înalt, ochi albaştri, brunet. Îl invidiam. Mi se părea că are mai mult succes la femei decât mine. El era frumuşel şi necioplit, eu eram simpatic şi minţeam frumos. Am trăit experienţe împreună, am început să devenim bărbaţi împreună. Aveam aceleaşi “valori”. Eram guvernaţi de aceleaşi dorinţe. Distracţie, băutură şi femei. Din ce în ce mai multă distracţie, din ce în ce mai multă băutură, din ce în ce mai multe femei. Ne-am găsit amândoi de muncă, dar asta nu ne împiedica să facem acelaşi lucruri împreună. Până într-o zi. O zi în care o femeie de care-mi păsa, m-a privit în ochi şi mi-a spus că îi este scârbă de mine atunci când beau. Greutatea cuvintelor ei mi-a spulberat lumea. Am ajuns acasă, am băut aproape doi litri de vişinată în mai puţin de două ore şi apoi am ajuns la spital. Când m-am întors în lumea din care mă luase băutura, am realizat ceea ce făcusem. În zilele imediat următoare mi-a fost atât de rău încât doar gândul că voi mai gusta vreodată alcool îmi provoca o greaţă dureroasă. Au trecut 18 ani de atunci. Iar gândul acela încă îmi provoacă greaţă. O femeie, un cuvânt, o decizie forţată. Poate că secunda în care am auzit acel cuvânt a fost secunda care mi-a influenţat ireversibil destinul. Uitându-mă la omul din faţa mea, îmi doresc să fi fost aşa.
Din acel moment, întâlnirile noastre au devenit mai rare. Începusem să evit cercurile de prieteni comuni în care alcoolul avea valoarea unui lingou de aur. El şi-a făcut o relaţie, eu am părăsit cartierul în care mi-am consumat adolescenţa. L-am revăzut peste câţiva ani. Era căsătorit, avea o fetiţă, un job oarecum decent. Dar nu renunţase la băutură. Am avut şi atunci o discuţie cu el pe această temă, dar m-am lovit de un zid. “N-am nicio problemba cu băutura, renunţ când vreau. Ai uitat când beam împreună şi ne îmbătăm ca porcii? Acum îmi ţii lecţii despre băutură?” îmi spunea înverşunat.

Nu. N-am uitat. Tocmai ăsta este motivul pentru care îţi spun asta. Eşti prietenul meu, ţin la tine şi poate că ar fi momentul să te gândeşti serios la lucrul ăsta.
Privindu-l acum, îmi dau seama că nu s-a gândit. Soţia şi-a luat fetiţa şi l-a părăsit în urmă cu câţiva ani. Şi-a pierdut serviciul, casa, tot. Locuieşte într-o garsonieră pe care a moştenit-o de la bunica lui. Iar pentru el, viitorul înseamnă doar ziua de mâine. În care să aibă bani pentru o bere şi o pâine.
I-am cerut numărul de telefon. Habar n-am acum ce aş putea face pentru el. Mă voi gândi. Dar…este prietenul meu din copilărie. Este băiatul înalt cu ochii albaştri. Cu el m-am împrietenit. Nu cu bărbatul care a devenit. Iar imaginea acelei prietenii este de fapt sedimentul oricărei prietenii din copilărie. Cu omul din faţa mea nu am nicio legătură. Dar în ochii lui eu reuşesc să văd încă limpezimea ochilor copilului cu care m-am împrietenit. Şi probabil voi vedea asta de fiecare dată când îl voi privi. Pentru că omul cu sacoşă de plastic cu pâine şi bere, este prietenul meu din copilărie. Iar asta mă obligă să încerc să-l ajut.

2 Replies to “Eu am ales femeia, el a ales alcoolul.”

  1. Sunt oameni care refuza cu obstinenta ajutorul…Cu ei, ce te faci? Ce faci cu un om care a cazut atat de jos incat nu se mai recunoaste , nu mai stie cine e si ce-i cu el? Cum gasesti modalitatea sa-l ajuti?
    Chiar daca nu ne cunoastem, sunt fericita ca ai ales femeia… e infinit mai putin distructiva. Si, fidel sau nu, mai bine “betia simturilor” decat “moartea ratiunii”. 🙂

  2. Oamenii se schimba, prieteniile se schimba.
    Oamenii se nasc si mor. Prieteniile se nasc si mor.
    Dumneata tanjesti dupa prietenul-copil, nu dupa prietenul-betiv.
    Uneori trebuie sa ne impacam cu ideea ca am pierdut ceva si sa mergem inainte.

    Iar pe un betiv nu-l poate dezvata nimeni de bautura. Doar el se poate dezvata, atunci cand “musca” viata din el.
    A incerca sa faci om dintr-un betiv este timp pierdut.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *