Jurnalul unui infidel. “Eu sunt barbat. Ea e femeie.”

RoosterSF1

Sunt barbat adevarat”, imi spuse el. “Adica?”, l-am intrebat. “Adica, nu-i spun ca o iubesc, nu-i arat ca-mi pasa, nu-i ofer tandretea si plangacioseniile alea care, chipurile, plac femeilor. Nu plang in fata ei, nu sufar in fata ei, nu-mi arat slabiciunile in fata ei. N-o rasfat si o alint cand am chef. Pentru ca doar asa o poti tine langa tine. Trebuie sa inteleaga ca eu sunt barbat si ea e femeie. Altfel… si-o ia in cap. Tu vorbesti prea frumos, le gadili, le povestesti de sentimente, le asculti. Iar femeile slabe de inger, cedeaza si se culca cu tine.” Asta mi-a spus aseara un amic, care nu ma cunoaste suficient de bine si care a ajuns sa citeasca Jurnalul.

Dragul meu, daca tu crezi ca a fi barbat adevarat, inseamna toate lucrurile pe care mi le-ai insirat mai sus, atunci… recunosc… n-am fost si nu-mi doresc sa fiu vreodata un astfel de barbat. Si-ti mai spun ceva: foarte multe dintre femeile cu care m-am culcat, erau sotiile sau prietenele unor barbati adevarati ca tine.

Nu invat si nu educ pe nimeni. N-am fost, nu sunt si nu voi fi vreo autoritate morala in domeniu. Doar vreau sa spun acestor barbati adevarati, ca… din cand in cand… e bine sa se opreasca din… barbatie, si sa priveasca femeia de langa ei. Sa-i vorbeasca, sa o asculte, sa o tina in brate, sa o alinte, sa o mangaie, sa o priveasca in ochi si sa-i spuna “te iubesc”. Nu este o dovada de slabiciune sau lipsa de barbatie. Dimpotriva.

Altfel, tu cel care esti barbat adevarat, risti sa ramai acelasi barbat adevarat, dar singur.

8 Replies to “Jurnalul unui infidel. “Eu sunt barbat. Ea e femeie.””

  1. Sper ca ai spus amicului tau ca daca nu ii va vorbi frumos si nu o va ,,gadila,, , tot timpul sa gaseste altul care sa o faca.
    Iar el va ramane ,,barbatul adevarat,, 🙂

  2. Da, se culcă cu tine o dată. de două ori. Dar tot la ăla se întoarce. De ce? Că așa-i femeia, caută suferință, în mod inconștient. Și nu, nu “țin” cu tipul ăla de bărbat; și eu sunt tandru, și eu sunt romantic, și eu sunt pasional, atent, sensibil, respectuos… dar ea vrea bărbăție, vrea să pun “piciorul în prag”, și tânjește și aleargă după cei care nu o bagă in seamă. Și tu i te dedici, îi dai tot ce e mai bun din tine, și ea… se rupe de tine, te vede slab.
    Atunci? Unde greșesc? Ce e de făcut?

    1. Nu gresesti… Si nu doar femeia e asa, ci si barbatul. Asa e fiinta umana, alearga mereu dupa ceea ce nu poate avea… si foarte rar apreciaza ce are aproape.

    2. Imi pare rau daca ai impresia ca o femeie isi doreste inconstient suferinta. Probabil ca persoanele de sex feminin pe care le-ai cunoscut, si care nu au fost capabile sa aprecieze ce le-ai oferit, nu te-au vrut pe tine, nu neaparat pentru ca nu te-ai comportat ca un misogin. Asa cum refuz sa bag toti barbatii intr-o oala si sa le dau acelasi nume, te rog sa ai rabdare sa gasesti acea persoana care te va aprecia taman pentru ca esti capabil sa fii un partener egal intr-o relatie. O femeie (nu pitipoanca atrasa de kitch, bani, etc) isi doreste un OM langa ea, nu un parinte care sa-i directioneze viata, care sa-si ascunda sentimentele. De cocosisme sunt atrase puicutele fara minte…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *