O zi cu iubirea de-o zi.

N-as fi scris despre asta daca as fi stiut ca o poate citi. Dar nu stie nimic despre mine.

Acum vreo trei luni mi-am comandat online niste haine. Am returnat o parte, dar n-am primit banii inapoi pe ele. Le-am trimis e-mail-uri, am sunat. Degeaba. Am sesizat ANPC-ul. Dupa cateva zile, am fost sunat. O voce atat de calda si de prietenoasa incat mi-as fi dorit-o in pat, inainte de culcare. In fine… s-a rezolvat problema banilor care imi fusera virati in contul din care facusem plata, desi eu le furnizasem alt cont in care sa-i vireze. Dupa ce m-am luminat, am inceput sa flirtez cu vocea de la telefon. Glumite, pilde, zambete. Am incheiat conversatia spunandu-i ca are numarul meu, iar daca vreodata va avea o dimineata trista, ii promit ca o voi face sa zambeasca. Ea mi-a spus ca ar fi lipsit de profesionalism sa sune clientii in scop personal, ne-am luat la revedere si am uitat-o.

La inceputul saptamanii trecute, m-am trezit cu un mesaj pe whatsapp, care imi spunea ca nu are o dimineata trista, dar a vrut doar sa ma salute. Pentru ca i-a placut poza si mesajul de stare pe care il am la whatsapp.

I-am privit poza. Profilul unei blonde, un gat descoperit si extrem de senzual, cu un mic tatuaj la baza umarului, la volanul unei masini.

Cine naiba e asta?, m-am intrebat… Cred ca si-a dat seama ca sunt batran si uituc, si m-a ajutat.

“Sunt Anca. De la… Stiti, ati returnat…”

Gata. Mi-am amintit.

“Stiu cine esti, am stiut de la inceput.” Mi-am verificat nasul, nu crescuse. A fost o minciuna tolerabila. Am inceput sa ne conversam prin mesaje. Fara profunzimi, fara consistenta, fara sa punem intrebari. Am fost un pic dezamagit cand mi-a spus ca nu este in Bucuresti, ci undeva la vreo 300 km departare. Dupa doua zile si vreo 20 de mesaje, mi-a spus ca si-ar dori sa ma cunoasca. Si ca nu vrea sa o consider o ciudata, dar ceea ce a simtit cand mi-a vazut poza, a fost inexplicabil. Ea ma stie. M-a intrebat daca eu cred in viata anterioara. Au fost cateva momente in viata mea in care am trait senzatii de deja vu, n-am putut sa mi le explic logic si atunci am decis ca pot exista oameni pe care ii stim dintr-un trecut de care nu ne amintim.

La cate lucruri instinctuale am facut de-a lungul vietii, inca unul in plus nu mi s-a parut greu de facut. Mi-am aranjat o fereastra in mijlocul saptamanii si am anuntat-o ca vin. S-a bucurat ca un copil si mi-a scris ca efectiv a topait prin casa. M-a anuntat ca va rezerva o camera la o pensiune din afara orasului si ma va astepta cu nerabdare. Joi m-am urcat in masina si… m-am dus sa ma intalnesc cu cineva cunoscut intr-o viata anterioara.

Pe masura ce ma apropiam, ma cuprindea un frumos sentiment de nerabdare. Si o ciudata dorinta de a intalni femeia din spatele mesajelor. Fiind o intalnire in cursul saptamanii, ea inca era la job atunci cand am ajuns eu. M-am instalat confortabil la o masuta de la terasa pensiunii si am asteptat-o. Nu era nimeni in jur. Pensiunea era goala, fara turisti. Parca fusese inventata atunci… special pentru noi.

Am asteptat-o mai bine de o ora, iar atunci cand si-a facut aparitia, am simtit ca decizia mea de a veni acolo, a fost extraordinar de inspirata. Blonda, supla, ochi albastri/verzui, buze carnoase. Un zambet care lumina totul in jur. O femeie frumoasa.

Inainte sa vina imi facusem in cap diverse scenarii privind momentul in care ne vom vedea prima data. Dar mi-au fost spulberate de reactia ei. Nici nu am apucat sa ma ridic bine de pe scaun si m-a luat in brate. A inchis ochii si m-a sarutat cu atata pasiune ca aproape m-a durut. A reusit sa creeze un moment in care m-am simtit ca iubitul ei intors dintr-o expeditie de cativa ani. Nu sunt un timid prin definitie, dar m-am fastacit. Nu stiam ce sa-i spun.

M-a slabit din stransoare, m-a privit si mi-a spus ca azi vrea sa ma iubeasca.

E un pic nebuna, am gandit. Dar daca vrea sa ma iubeasca, atunci s-o faca.

Am ramas impreuna la terasa mai putin de 30 de minute si am urcat in camera.

Nu stiu daca voi credeti in existenta vietilor anterioare, dar acea femeie mai facuse dragoste cu mine. Felul in care ne-am iubit a fost absolut inexplicabil. Parea ca stie totul despre mine. Ma speria.

Am coborat singur peste cateva ore si am comandat ceva de mancare in camera. Am incercat sa aflu lucruri despre ea, am incercat sa-i spun lucruri despre mine. M-a rugat sa n-o fac. Nu vrea sa stie nimic despre mine. Ii este suficient ceea ce stie ca sa ma poata iubi pana a doua zi.

M-a uimit. Niciodata, cu nicio femeie nu mi s-a intamplat asta. In afara de nume sa nu-si doreasca nimic despre mine. In acel moment m-am hotarat sa o iubesc si eu. Pana voi pleca. Am facut dragoste cu ea. Ne-am iubit ca doi copii, ca doi oameni mari, ca doi necunoscuti, ca doi iubiti. Trupurile noastre si-au cerut drepturile. S-au amestecat intr-un firesc neverosimil. Am luat-o in brate si am adormit spre dimineata. Pentru mine dormitul alaturi de o femeie este mai intim decat sexul. Cu ea m-am simtit diferit. Cred ca am adormit zambind. Si iubind-o pe necunoscuta din bratele mele.

Dimineata ne-am baut cafeaua si am vorbit nimicuri. Mi-a spus ca se ocupa ea de check-out si m-a condus la masina. Am vrut sa-i spun ceva, dar… din nou… m-a rugat sa nu spun nimic. Ne-am sarutat. Altfel. Tot drumul m-am gandit la ea. Si acum ma gandesc la ea. N-am vorbit de atunci. Mi s-a parut totul atat de altfel, incat mi se pare banal orice as vrea sa-i spun. In fond… ce-i poti spune unei femei care te-a iubit o zi? Ca ai iubit-o si tu…?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.