Jurnalul unui infidel. Prietenia de dupa iubire. Un mit.

prem-220130618130335

Se spune ca doi fosti iubiti care au ramas prieteni, ori nu s-au iubit deloc ori inca se mai iubesc.

N-am crezut niciodata in prietenia de dupa iubire. Am incercat, am testat asta, dar n-a mers. Nu poti numi prieten pe cineva care ti-a fost iubit. Il poti numi fostul iubit… si atat. Iubirea a inclus si prietenia. A fost prietenul tau atunci cand il iubeai si te iubea. Nu mai este. Prietenii sunt altii. Pe el, introdu-l intr-o categorie privilegiata. A oamenilor pe care i-ai iubit. E adevarat, sunt o serie de factori care trebuie luati in seama. Daca a fost o despartire amiabila, daca a fost o despartire dureroasa, cat de lunga a fost relatia, cat de puternice au fost sentimentele, cum si-au impartit vina cei doi, aparitia unei terte persoane… si multe altele…

Nu pot sa generalizez aceasta teorie. O raportez la mine si experientele mele. Relatia de prietenie de dupa iubire este de fapt o bucatica de speranta. A unuia dintre cei doi. Ca lucrurile pot redeveni ceea ce au fost. Este de fapt iluzia ca vei suferi mai putin daca celalalt nu dispare brutal din viata ta. Ca-l stii acolo. Ca mai vorbesti cu el din cand in cand la telefon sau ca il vezi o data la doua luni la un suc. Ca il intrebi ce planuri de vacanta are cu altcineva. Ca te lauzi cu realizarea de la birou sau cu flirtul de la semafor. Te prefaci interesat de viata lui/ei fara tine, iti doresti sa-l intereseze viata ta fara el/ea. Te amagesti ca lucrurile nu s-au schimbat. Dar lucrurile nu sunt si nu vor mai fi niciodata la fel. Si nu vor evolua niciodata in bine.

Din punctul meu de vedere este doar o scuza cu care iti acoperi slabiciunea sau sentimentele inca existente. Este o neacceptare a sfarsitului. Este o prelungire a agoniei, o incercare de a salva ceva ce a murit cu mult timp in urma, o pierdere de vreme, un consum inutil de energie.

Ai trait o poveste de iubire. Las-o sa moara frumos, n-o acoperi de banal, de firesc, de uzual.

Daca despartirea a fost clara si n-a lasat loc de ambiguitati, atunci drumurile voastre impreuna au ajuns la final. Fara posibilitatea de a se mai intersecta emotional vreodata. Inceteaza sa mai privesti inapoi, intoarce capul si priveste inainte. Rupe-te de trecut, inchide-l in cutiuta cu amintiri si construieste-ti noi amintiri impreuna cu altcineva. Eu spun ca orice iubire incheiata, a fost o iubire care te-a pregatit pentru iubire. Si iubirea viitoare va fi cu siguranta mai frumoasa. Dar eu am fost si sunt un optimist.

O relatie de iubire care s-a terminat, nu se transforma in prietenie. Se transforma in amintire. Frumoasa sau urata. Depinde de modul in care s-a terminat.

Jurnalul unui infidel. Priveste-i privirea. Vei sti totul.

loving eyes

Weekend-ul trecut  am cunoscut un cuplu. Undeva la munte. Ne-am imprietenit destul de repede, iar seara, alintati de racoarea unui vant umed, am stat la povesti. Lampa sub care stateam, le lumina fetele. Imi placea sa-i privesc. Niste tipi foarte simpatici, impreuna de 16 ani, care se cunoscusera in facultate si se casatorisera dupa 5 luni. Am inceput sa discutam despre infidelitate, relatii, minciuni, iubire. El a spus ca n-a inselat-o niciodata. Mie, un tip care considera inselatul o stare de normalitate, lucrul asta mi se pare aproape imposibil de crezut. Evident, am incercat sa intru in profunzimile acestei declaratii a lui. Era un barbat bine, inteligent, placut, simtul umorului. Avea toate atuurile sa se faca placut de femei. Deci nu asta era motivul pentru care n-o inselase. Mi-a spus ca singurul motiv pentru care n-a simtit niciodata sa faca asta, este faptul ca o iubeste. “Ok, o iubesti. Dar au trecut 16 ani,  te-ai obisnuit cu ea, n-o mai iubesti ca atunci” i-am spus. Raspunsul lui m-a lasat fara replica . “E adevarat, au trecut 16 ani. N-o iubesc mai mult decat atunci…o iubesc pentru mai multe. Si nicio alta  femeie nu poate concura cu asta“. In clipa aceea, m-am uitat in ochii ei. S-au luminat. In lumina unei lampi, intr-o statiune montana, priveam fericirea din ochii unei femei. … Nu stiu daca el a spus adevarul, nici nu conta asta. Ceea ce conta era faptul ca ea il credea. Ochii ei mi-au spus ca ea credea acest lucru cu toata fiinta ei si il iubea enorm. M-am bucurat pentru iubirea lor si m-am gandit cat de mult imi plac femeile a caror privire vorbeste… si cat de putine femei a caror privire.. am “privit-o” de-adevaratelea, am cunoscut.