Discuţie de băieţi

discutie de baieti - Jurnalul unui InfidelAstăzi, conjunctura m-a făcut să stau de vorbă cu un puştan. 20 şi un pic de ani. Simpatic şi desteptut. Mi-a spus că mi-a citit cartea şi că există multe asemănări între noi doi.
– Vă calc pe urme, îmi spuse puştiul.
– Serios? În ce privinţă?, l-am întrebat.
– Păi am început să mă joc cu femeile. Şi-mi place. Mi-am făcut şi eu jurnal. Am 37 de nume în el. O să vă depăşesc.
L-am privit atent. Era încrezător şi mândru. Aşa eram şi eu la vârsta lui. Începusem demult numărătoarea. Conta cantitatea. Fiecare femeie cu care mă culcam, primea un număr. Un cod de identificare, o plăcută. Ele nu ştiau asta. Mă plăceau, se îndrăgosteau, mă iubeau. Iar eu le răsplăteam cu o cifră. Fără să-mi pese de ceea ce lăsăm în urmă atunci când treceam la altă cifră. Până în ziua în care o femeie a primit un nume. Era femeia pe care ajunsesem să o iubesc. Am râs, am plâns, mi-a fost dor, am suferit. Am descoperit iubirea. Şi atunci m-am gândit la numerele pe care le lăsasem în urmă. Şi am început să-mi amintesc chipuri. Şi zâmbete, şi emoţii, şi dor şi lacrimi. Iar eu provocasem toate acestea. Făcusem o mulţime de femei să sufere. Plătiseră cu lacrimi preţul propriei lor bunătăţi. Bunătatea cu care îmi răsplăteau minciunile, naivitatea cu care mi le credeau. Iar de atunci lucrurile s-au schimbat. A început să-mi pese, am început să ofer adevăr. Cu riscul de a adăuga din ce în ce mai puţine numere în carneţel. Am descoperit calitatea, am descoperit lucrurile cu adevărat importante. Viaţa nu este un registru de casă. Viaţa înseamnă să râzi, să plângi, să-ţi fie dor şi să-ţi pese. Asta am început să caut.
M-a privit amestecat. Era confuz, îi vedeam întrebările în ochi. Adică, tipul care se defineşte ca fiind infidel, îl sfătuieşte să schimbe numerele cu nume? Să iubească, să-i pese?
Da, pentru că tipul acela a trecut prin ce a trecut el. Şi a început să înţeleagă lucruri. Destul de târziu. Şi uneori a plătit cu propria conştiinţă pentru ele. Şi a început să fie tulburat de regrete şi remuşcări. Iar întrebarea “Cum ar fi fost, dacă…”, a început să apară din ce în ce mai des în gândurile lui.
Ai o relaţie? l-am întrebat.
Am pe cineva, dar doar aşa. Chipurile e relaţia mea oficială. E frumoasă, pozez cu ea în public.
O iubeşti? Dacă mâine ţi-ar spune că nu vrea să te mai vadă niciodată, ai fi răvăşit?
Aaa, nuu! Dau un telefon şi-mi găsesc repede alinare.
Am zâmbit. Dacă nu se schimbă nimic, bărbatul din faţa mea va trăi o poveste asemănătoare cu a mea. Iar atunci când îşi va scrie povestea, eu o voi citi şi mă voi gândi la momentul în care ar fi putut să-şi schimbe poveştile cu o singură poveste.

Sunt cel mai simplu bărbat din lume

Jurnalul unui infidel blog
Cu câteva zile înainte de lansare, conjunctural, cineva mi-a prezentat o domnişoară.
Ştii, el e tipul ăla, infidelul, căruia i-ai citit postările de pe blog. Îţi aduci aminte? Da, spuse ea. Îmi face plăcere să te cunosc. Şi mă privi. Brunetă, păr lung şi drept, ochi negri. Frumoasă. Genul de frumuseţe rece, neinspirantă, distantă. Aşa am perceput-o atunci. Şi mie îmi pare bine că îmi cunosc un cititor. Poate singurul, i-am spus zâmbind. După cele câteva clipe de curtoazie impusă, am început să discutăm. Ne-am legat de postările mele, m-a întrebat de carte. Povesteam liber despre multe. Bruneta din faţa mea, începuse să se simtă bine. Iar frumuseţea ei devenise caldă. Am plăcut-o. Mă uitam la ea şi îmi lăsam imaginaţia să o aşeze goală pe un pat. Aş fi făcut sex cu ea într-o seară ploioasă, la lumina unei lumânări care să mă ajute să-i desluşesc formele. Flirtam cu ea. Destul de discret, fiind foarte atent la discuţie. Mi-am dorit s-o impresionez, s-o fac să mă placă. S-o pregătesc pentru ziua în care îi voi face o propunere la limita indecenţei, iar ea va accepta zâmbind. Ne-am simţit bine, iar la finalul discuţiei, mi-a spus că sunt un tip complex, întortocheat, greu de descifrat, dar asta îi place. Şi speră să ne revedem curând. Am zâmbit şi am asigurat-o că ne vom revedea. După lansare, atunci când mă voi mai linişti, o voi suna. N-am sunat-o. Încă.

După ce ne-am despărţit, m-am gândit cât de complex şi întortocheat sunt. I-am părut aşa, doar pentru că am vrut să par aşa. Trebuia să acumulez puncte, s-o câştig, s-o fac să mă vrea. Nu-mi puteam etala simplitatea, sperând că va fi fascinată şi se va culca cu mine. Mi-am adus aminte de o întâmplare, care m-a făcut să înţeleg cât de simplu şi previzibil sunt.
Acum vreo patru ani, într-o noapte în care eram certat cu somnul, butonam televizorul întins leneş pe canapea. Am ajuns pe Discovery, unde instantaneu, chipul unui bărbat mi-a umplut ecranul. Era un tip a cărui privire m-a făcut să devin atent. Avea nişte ochi mari albaştri, care păreau că ies din ecran şi mă privesc. Iar tipul spune: Priveşte-mă. Îţi voi citi gândurile. Eşti atât de simplu pentru mine. L-am privit atent. Spune-mi o culoare. Eu, singur în living, la 3 dimineaţa, am început să vorbesc cu televizorul. Roşu! îi spun tipului de dincolo de ecran. Spune-mi o floare. Trandafir, îi răspund. Spune-mi o unealtă. Ciocan, îi spun amuzându-mă de dialogul meu virtual. Acum priveşte-mă atent şi gândeşte-te la ce mi-ai spus.
Ai spus roşu, trandafir, ciocan
, îmi spune bărbatul din televizor.
Mi-a îngheţat zâmbetul. Am simţit un fior rece pe şira spinării, am simţit că nu sunt singur în casă, m-a cuprins o teamă inexplicabilă.
Iar bărbatul cu ochi albaştri mă privea. O privire inumană. Totul a durat vreo 20 de secunde. Apoi tipul a izbucnit în râs. Şi a spus: dacă ai răspuns roşu, trandafir, ciocan, nu te îngrijora. Pot să pariez că eşti bărbat. Un bărbat simplu, uşor de citit. Tu şi ceilalţi aproape 90% dintre cei care răspund la întrebările acestea. În acel moment am simţit că-mi vine să sparg televizorul. Şi eu care mă consideram un special, un complex. Mi-a fost ciudă pe răspunsurile mele, pe simplitatea mea, pe banalul meu. M-a luat somnul după două ore şi câteva ţigări.
A doua zi, marcat de întâmplarea din seara trecută, am vrut să verific. Mai bine n-o făceam. M-am întâlnit cu o doamnă, pe care o suspectam de ceva vreme de o inteligenţă care-mi plăcea. I-am pus aceleaşi întrebări. Ce credeţi că mi-a răspuns? Verde, mac, foarfecă.
What?? Cum naiba s-a întâmplat asta? Nici măcar un răspuns previzbil! Mi-a demonstrat o dată în plus, cât de complexe şi greu de înţeles sunt femeile. Simplitatea bărbaţilor devenise din nou, evidentă.

Ceea ce vreau să vă spun, doamnelor şi domnişoarelor, este că bărbaţii sunt simpli. Trebuie doar să le găseşti ADN-ul comun, matricea după care sunt construiţi, fundamentul gândurilor lor. Dacă vei găsi asta, restul e: Roşu, Trandafir, Ciocan.
 
Recenzii despre cartea “Jurnalul unui Infidel” aici
 
Comanda acum cartea

Jurnalul unui infidel. “Eu sunt barbat. Ea e femeie.”

RoosterSF1

Sunt barbat adevarat”, imi spuse el. “Adica?”, l-am intrebat. “Adica, nu-i spun ca o iubesc, nu-i arat ca-mi pasa, nu-i ofer tandretea si plangacioseniile alea care, chipurile, plac femeilor. Nu plang in fata ei, nu sufar in fata ei, nu-mi arat slabiciunile in fata ei. N-o rasfat si o alint cand am chef. Pentru ca doar asa o poti tine langa tine. Trebuie sa inteleaga ca eu sunt barbat si ea e femeie. Altfel… si-o ia in cap. Tu vorbesti prea frumos, le gadili, le povestesti de sentimente, le asculti. Iar femeile slabe de inger, cedeaza si se culca cu tine.” Asta mi-a spus aseara un amic, care nu ma cunoaste suficient de bine si care a ajuns sa citeasca Jurnalul.

Dragul meu, daca tu crezi ca a fi barbat adevarat, inseamna toate lucrurile pe care mi le-ai insirat mai sus, atunci… recunosc… n-am fost si nu-mi doresc sa fiu vreodata un astfel de barbat. Si-ti mai spun ceva: foarte multe dintre femeile cu care m-am culcat, erau sotiile sau prietenele unor barbati adevarati ca tine.

Nu invat si nu educ pe nimeni. N-am fost, nu sunt si nu voi fi vreo autoritate morala in domeniu. Doar vreau sa spun acestor barbati adevarati, ca… din cand in cand… e bine sa se opreasca din… barbatie, si sa priveasca femeia de langa ei. Sa-i vorbeasca, sa o asculte, sa o tina in brate, sa o alinte, sa o mangaie, sa o priveasca in ochi si sa-i spuna “te iubesc”. Nu este o dovada de slabiciune sau lipsa de barbatie. Dimpotriva.

Altfel, tu cel care esti barbat adevarat, risti sa ramai acelasi barbat adevarat, dar singur.