Câștigătorii concursului Blog Awards

Jurnalul unui infidel carteJoia trecută, pe 26 iunie, s-a încheiat campania de promovare a cărţii ”Jurnal unui Infidel”, desfăşurată prin intermediul Blog Awards. Le mulţumesc tuturor bloggerilor participanţi. Au fost o mulţime de articole bune şi n-a fost o sarcină uşoară să desemnez câştigătorul.
În ciuda temerilor pe care le-au avut şi pe care le-au exprimat unii dintre ei vis-a-vis de imposibilitatea ca un bărbat să câştige acest concurs, şi recunosc şi un pic diferit de aşteptările mele, articolul căruia am decis să-i acord premiul întâi, aparţine unui bărbat. Perspectiva masculină asupra infidelităţii, prezentarea monogamiei la câteva specii, modul elaborat în care a fost scris articolul, toate acestea m-au determinat să-l aleg.
Pe următoarele două locuri sunt două articole foarte bune, aparţinând de această dată unor doamne. Vă mulţumesc tuturor pentru participare şi sper ca celor care au câştigat să le placă lectura cărţii. Felicitări câştigătorilor!

Aștept cu nerăbdare și recenziile cărții, din partea câștigătorilor 😉

Locul I: http://ianculescuhimself.ro/ganduri/infidelitate

Locul II: http://nimicurifantezii.blogspot.ro/2014/06/despre-infidelitate-si-evolutia-speciei.html

Locul III: http://literestacojii.wordpress.com/2014/06/26/despre-infidelitate-prin-mine-si-prin-ochii-mei/

Cartea, curierul și mesajul.

curier jurnal

Astăzi am avut o zi aglomerată. La un moment dat am primit un telefon de la editură, spunându-mi că cei de la Fan Courier au contactat de câteva ori o persoană care a comandat cartea şi nu au dat de ea. În fine, eram prea prins cu altceva ca să rezolv asta. După vreo trei ore m-a sunat un curier de-al lor să-mi spună acelaşi lucru. Fiind vorba de plată ramburs, probabil sunt mai plini de zel. Am pus mâna pe telefon şi fără să mă gândesc prea mult, i-am trimis mesaj respectivei doamne. De pe telefonul meu personal. În mai puţin de cinci minute, am primit un mesaj: “am intrat în posesia cărţii, de fapt sunt la pagina 64…”. M-am amuzat şi mi-am văzut de treabă. Acum vreo 30 de minute, am primit un nou mesaj de la aceeași doamnă, pe care vreau să-l împărtăşesc cu voi. Şi nu pentru că sunt ipocrit şi postez mesaje care sună bine, ci pentru două motive. Unul dintre ele este să o felicit pentru răbdarea de a scrie un sms atât de lung (îmi putea trimite mesaj pe Fb sau scrie pe site), iar al doilea este de fapt o întrebare pentru cei care au citit cartea. Există o poveste, în două părţi, “Să iubeşti de două ori… aceeaşi femeie”, care s-a terminat foarte trist pentru mine. Vreau să vă întreb, dacă ceea ce a făcut “fata cu păr auriu” vi s-a părut o glumă. Atât.
Vă arăt şi vouă mesajul doamnei, căreia îi mulţumesc foarte mult. Cuvintele ei mă onorează.

“Mda… am terminat, după părerea mea, primul volum din seria “Jurnalul unui infidel”… cred că am trecut prin câteva stări citind cartea, de la puţină revoltă (dată de francheţe, stil tranşant, lipsă de empatie, aş putea spune, coloana vertebrală de steel veritabil – paradoxal) la un pic de jubilare (dată de gluma fetei cu păr auriu) la o emoţie ce te strânge de gât şi te lasă fără aer (dată de iubirea pură, un infidel fidelizat până la…tot, foarte tare asta) la câteva lacrimi citind “ea nu avea nevoie de un partener de sex, ci de un prieten, eu nu am putut să fiu prietenul ei” (o fi ştiind subconştientul meu ceva), ar mai fi câte ceva… ideea e, că toţi oamenii, indiferent de cât de puternici, direcţi, tranşanţi, fideli sau infideli sunt, toţi au suflete sensibile şi absolut toţi vor şi caută iubire, fiecare în stilul propriu. Mi-a făcut plăcere să citesc şi să înţeleg câteva lucruri în viziunea masculină,ceea ce e foarte bine. Mâine o voi reciti, cred că mi-au mai scăpat câteva chestii. De la mine un review pozitiv.”

 
Recenzii despre cartea Jurnalul unui infidel aici
 
Comanda acum cartea

Coperta pentru povestile mele.

Jurnalul-unui-infidel

Dragii mei,

Pe cei mai multi dintre voi nu va cunosc si probabil n-o sa va cunosc vreodata. Cei mai multi dintre voi nu ma cunosc si probabil nu ma vor cunoaste niciodata. Sunt doar un tip care scrie cateva randuri, iar voi sunteti niste oameni care printr-un click, v-ati asigurat intaietatea in a citi randurile mele. Blogul a implinit patru luni, iar pagina de FB, va implini in curand trei luni. Luni in care eu am scris, unii dintre voi au citit, iar o particica dintre cei care au citit au apreciat randurile mele. Despre ceilalti, nu stiu ce sa spun… pentru ca nu mi-au spus niciodata ce cred. In ultima perioada, numarul celor care m-au sfatuit sa scriu o carte, a crescut. Am depasit faza in care cei apropiati mie, cei care stiau o mare parte din povestile mele, dar care, atunci cand le-au vazut asezate pe hartie, m-au sfatuit sa scriu o carte. Si ma refer la persoane a caror capacitate intelectuala trece dincolo de subiectivismul unei relatii de prietenie. Am ajuns la varsta la care pot lua o decizie responsabila, o decizie cu influente emotionale reduse, o decizie pe care nimeni nu are dreptul s-o catalogheze ca fiind un capriciu. Nu sunt ipocrit, nu sunt arogant, nu gandesc mercantil. Poate ca vorbele celor din jur, incurajarile lor, mi-au gadilat ego-ul, dar nu m-au facut sa ies din sfera rationalului. Nu sunt un scriitor. N-am aceasta pretentie de la mine. Cineva mi-a spus ca sunt un scriitor mediocru. M-a bucurat aprecierea si m-a flatat. Sunt un tip care scrie mediocru. Dar nu sunt un scriitor. Sunt doar un barbat care-si scrie propriile povesti. Povestile unor relatii interumane. Povesti care s-au transformat in experiente de viata, povesti care m-au facut sa fiu fericit, sa fiu trist, sa iubesc, sa urasc, sa nu-mi pese, sa plang, sa rad, sa visez. Sunt povestile, e viata, sunt trairile, sunt emotiile, sunt gandurile mele. Deciziile pe care le-am luat atunci m-au influentat, mi-au schimbat viata, m-au facut sa devin ceea ce sunt si sa gandesc asa cum o fac acum. Multi dintre voi, sunt convins, se regasesc in povestile mele. Oameni care au trait ceea ce am trait eu, care au simtit ceea ce am simtit eu. Care au fost tristi sau fericiti in acelasi timp cu mine, fara sa stie de existenta mea.

Am hotarat sa scriu o carte. O carte care se va numi, evident, “Jurnalul unui infidel”. O carte care va contine o parte dintre povestile de pe blog, alte povesti pe care le-am scris deja, dar nu le voi posta niciodata in virtual si povesti pe care le voi scrie. Nu stiu inca daca va fi o carte publicata in format digital sau fizic. Nu stiu daca va fi o carte care va fi citita si de altcineva in afara de prietenii mei. Nu stiu daca va fi cineva care sa dea cativa lei pentru povestile unui necunoscut. Dar stiu ca am nevoie sa fac asta. Simt ca trebuie sa fac asta. Pentru mine.

Daca va exista o singura persoana, care va citi o poveste, iar acea poveste o va ajuta sa ia decizia corecta intr-o anumita situatie, eu voi fi multumit. Celor care vor dori sa judece sau sa interpreteze decizia mea, le spun ca pentru fiecare lucru in viata exista cel putin doua alegeri. Alegerea mea este sa scriu, alegerea voastra este sa cititi sau nu. O ecuatie simpla. Celor care cred ca nu este cea mai proasta dintre ideile mele, le multumesc pentru suport. Sper sa duc la bun sfarsit aceasta idee.

Va multumesc pentru ca m-ati citit.

P.S. Astept idei pentru coperta 🙂