Amantă, relaţie extraconjugală, iubită sau soţie.

Jurnalul unui infidel articol

Te-ai întrebat vreodată ce eşti pentru el? Ţi-ar plăcea să-l poţi auzi vorbind despre tine cu prietenii lui? Să ştii cum te defineşte?

Să presupunem că nu te afli în situația ideală în care îl cunoști pe el, amândoi singuri, vă iubiți nebunește și trăiți până la sfârșit o poveste extraordinară. Ești în situația în care ai o legătură cu un bărbat care este deja într-o relaţie. Nu contează cum ai intrat în povestea asta. Te-ai lăsat luată de val sau ai avut gânduri mercantile. Ţi-ai asumat-o, s-a dezvoltat, ai ştiut, ai acceptat. Eşti acum, eşti azi, eşti cu el. Iar el nu e doar cu tine. Există două poveşti. Să începem cu cea simplă. Nu-l iubeşti, nu-ţi pasă că pleacă de lângă tine, vă utilizaţi reciproc pentru plăcere pură sau te susţine financiar. Câtă vreme lucrurile se desfăşoară în această notă, iar voi învăluiţi legătura în discreţie, nimeni nu suferă. Iar tu te numeşti amantă, dacă tipul e căsătorit şi cheltuie bani cu tine sau relaţie extraconjugală dacă plăcerea reciprocă este singurul lucru care vă uneşte. Cu condiţia ca întâlnirile voastre să se desfăşoare cu o anumită frecvenţă. Dacă vă vedeţi de două ori pe an, pentru el eşti doar “una” şi atât.

Dacă tipul nu este căsătorit, dar este implicat într-o relaţie şi te întreţine, nu eşti pentru el decât o prestatoare de servicii la care va renunţa extrem de uşor dacă va găsi servicii mai bune şi mai ieftine. Dacă nu te întreţine şi faceţi doar sex ocazional, nu ţi va conferi vreun statut special şi te va defini ca pe o femeie cu care face sex şi atât.

Asta este partea frumoasă şi simplă a poveştii. Partea fără sentimente. Legăturile de tip win-win. Iar protagoniştii nu sunt interesaţi prea mult de statutul pe care îl au unul faţă de altul.

Să trecem la partea frumoasă, complicată şi cu sfârşit greu de anticipat.

Te-ai îndrăgostit, ajungi să-l iubeşti. Indiferent cum a debutat povestea voastră. Atunci vrei să ştii ce reprezinţi pentru el. A început să-ţi pese. Ai început să-l vrei mai mult. Şi nu pentru sex sau bani. Ci pentru ceea ce te face să simţi. Dacă până ieri ai primit bani de la el pentru sex, astăzi nu mai vrei să mai primeşti. Dacă până ieri sexul cu el îţi era suficient, astăzi nu-ţi mai ajunge. Astăzi vrei ceva mai valoros. Îl vrei pe el. Banii lui nu-ţi mai ajung. Ai debutat ca amantă sau relaţie extraconjugală, vrei să-i devii iubită şi eventual soţie. Îi spui asta. Iar continuarea poate fi în două moduri. Dacă şi el s-a implicat emoţional, îţi conferă statutul de iubită şi-ţi cere să ai răbdare. Te iubeşte şi are curaj, va renunţa la ea şi va fi cu tine. Dacă te iubeşte dar nu are curaj, trebuie să i-l dai tu. Fii deşteaptă, nu-l grăbi, nu-l speria. Foloseşte iubirea voastră ca formă de manipulare şi dacă o vei face bine, veţi fi împreună.

Dacă el nu s-a implicat emoţional, atunci eşti doar o ghinionistă care a pus suflet într-o relaţie nepotrivită. Şi inevitabil vei fi părăsită. Pentru că el va căuta acelaşi confort simplu şi discret în altă parte. Şi va găsi o femeie care aşa cum ai fost tu la început, nu este interesată de statut. Va alege prezentul cu ea în detrimentul viitorului cu tine.

Aşa că indiferent de alegerea pe care o faci, atunci când ai început o legătură cu un tip care nu e singur, înainte de a te întreba ce reprezinţi pentru el, fii pregătită să-ţi asumi şi statutul de femeie părăsită.

Sunt cel mai simplu bărbat din lume

Jurnalul unui infidel blog
Cu câteva zile înainte de lansare, conjunctural, cineva mi-a prezentat o domnişoară.
Ştii, el e tipul ăla, infidelul, căruia i-ai citit postările de pe blog. Îţi aduci aminte? Da, spuse ea. Îmi face plăcere să te cunosc. Şi mă privi. Brunetă, păr lung şi drept, ochi negri. Frumoasă. Genul de frumuseţe rece, neinspirantă, distantă. Aşa am perceput-o atunci. Şi mie îmi pare bine că îmi cunosc un cititor. Poate singurul, i-am spus zâmbind. După cele câteva clipe de curtoazie impusă, am început să discutăm. Ne-am legat de postările mele, m-a întrebat de carte. Povesteam liber despre multe. Bruneta din faţa mea, începuse să se simtă bine. Iar frumuseţea ei devenise caldă. Am plăcut-o. Mă uitam la ea şi îmi lăsam imaginaţia să o aşeze goală pe un pat. Aş fi făcut sex cu ea într-o seară ploioasă, la lumina unei lumânări care să mă ajute să-i desluşesc formele. Flirtam cu ea. Destul de discret, fiind foarte atent la discuţie. Mi-am dorit s-o impresionez, s-o fac să mă placă. S-o pregătesc pentru ziua în care îi voi face o propunere la limita indecenţei, iar ea va accepta zâmbind. Ne-am simţit bine, iar la finalul discuţiei, mi-a spus că sunt un tip complex, întortocheat, greu de descifrat, dar asta îi place. Şi speră să ne revedem curând. Am zâmbit şi am asigurat-o că ne vom revedea. După lansare, atunci când mă voi mai linişti, o voi suna. N-am sunat-o. Încă.

După ce ne-am despărţit, m-am gândit cât de complex şi întortocheat sunt. I-am părut aşa, doar pentru că am vrut să par aşa. Trebuia să acumulez puncte, s-o câştig, s-o fac să mă vrea. Nu-mi puteam etala simplitatea, sperând că va fi fascinată şi se va culca cu mine. Mi-am adus aminte de o întâmplare, care m-a făcut să înţeleg cât de simplu şi previzibil sunt.
Acum vreo patru ani, într-o noapte în care eram certat cu somnul, butonam televizorul întins leneş pe canapea. Am ajuns pe Discovery, unde instantaneu, chipul unui bărbat mi-a umplut ecranul. Era un tip a cărui privire m-a făcut să devin atent. Avea nişte ochi mari albaştri, care păreau că ies din ecran şi mă privesc. Iar tipul spune: Priveşte-mă. Îţi voi citi gândurile. Eşti atât de simplu pentru mine. L-am privit atent. Spune-mi o culoare. Eu, singur în living, la 3 dimineaţa, am început să vorbesc cu televizorul. Roşu! îi spun tipului de dincolo de ecran. Spune-mi o floare. Trandafir, îi răspund. Spune-mi o unealtă. Ciocan, îi spun amuzându-mă de dialogul meu virtual. Acum priveşte-mă atent şi gândeşte-te la ce mi-ai spus.
Ai spus roşu, trandafir, ciocan
, îmi spune bărbatul din televizor.
Mi-a îngheţat zâmbetul. Am simţit un fior rece pe şira spinării, am simţit că nu sunt singur în casă, m-a cuprins o teamă inexplicabilă.
Iar bărbatul cu ochi albaştri mă privea. O privire inumană. Totul a durat vreo 20 de secunde. Apoi tipul a izbucnit în râs. Şi a spus: dacă ai răspuns roşu, trandafir, ciocan, nu te îngrijora. Pot să pariez că eşti bărbat. Un bărbat simplu, uşor de citit. Tu şi ceilalţi aproape 90% dintre cei care răspund la întrebările acestea. În acel moment am simţit că-mi vine să sparg televizorul. Şi eu care mă consideram un special, un complex. Mi-a fost ciudă pe răspunsurile mele, pe simplitatea mea, pe banalul meu. M-a luat somnul după două ore şi câteva ţigări.
A doua zi, marcat de întâmplarea din seara trecută, am vrut să verific. Mai bine n-o făceam. M-am întâlnit cu o doamnă, pe care o suspectam de ceva vreme de o inteligenţă care-mi plăcea. I-am pus aceleaşi întrebări. Ce credeţi că mi-a răspuns? Verde, mac, foarfecă.
What?? Cum naiba s-a întâmplat asta? Nici măcar un răspuns previzbil! Mi-a demonstrat o dată în plus, cât de complexe şi greu de înţeles sunt femeile. Simplitatea bărbaţilor devenise din nou, evidentă.

Ceea ce vreau să vă spun, doamnelor şi domnişoarelor, este că bărbaţii sunt simpli. Trebuie doar să le găseşti ADN-ul comun, matricea după care sunt construiţi, fundamentul gândurilor lor. Dacă vei găsi asta, restul e: Roşu, Trandafir, Ciocan.
 
Recenzii despre cartea “Jurnalul unui Infidel” aici
 
Comanda acum cartea

Jurnalul unui infidel. Protectia anonimatului.

pride-and-prejudice-954183_1280_554
Anonim (DEX) – “Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate.”

Traim lucruri, gandim lucruri, spunem lucruri. Le spunem celor din jur, ni le spunem noua insine. Dar le spunem vreodata in totalitate? Le spunem vreodata dezvelite de ambalajul stralucitor al prejudecatilor? Lor sau noua. Nu, nu le spunem. Nici macar noua. Pentru ca ne-ar speria, pentru ca ne-ar face sa ne fie rusine, pentru ca ne-ar fi teama ca gandurile noastre sa nu se auda. Mintim, tradam, inselam, manipulam. Atunci cand altii spun lucrurile pe care noi le gandim sau le facem, ne bucuram. Dar e o bucurie fatarnica, ascunsa. Pentru ca noi nu ne putem bucura la vedere. Pentru ca ne-ar fi frica. Frica de stigmatizarea multimii. Pentru ca multimea n-are voce, multimea n-are ganduri. Multimea se lasa condusa de norme, reguli, moralitate, traditii si prejudecati. Multimea e un tot, e o masa fara personalitate. Multimea nu ne arata cu degetul, nu ne omoara cu pietre. Pentru ca noi suntem multimea. Si asta ne face sa ne simtim in siguranta. Ne ofera protectia anonimatului. Ne amagim gandind ca asa trebuie sa fie. Ca putem fi noi, cei care gandim, cei care avem curajul sa ne exprimam gandurile, cei care avem personalitate, doar in intimitatea noastra. Ca atunci cand ne simtim in siguranta, putem lasa masca pe care o folosim in multime si putem redeveni. Ne putem revolta, ne putem opune, putem gandi liber, putem vorbi liber. Chiar daca nu ne aude nimeni. Chiar daca nimanui nu-i pasa. Si asta ne asigura o senzatie de suficienta. Ca a doua zi, sa ne putem aseza din nou peste fata, peste ganduri, peste personalitate, masca. Si sa ne ocupam cuminti locul in multime. In multimea care ne primeste cu caldura. Pentru ca multimea, nu minte, nu fura, nu inseala, nu tradeaza. In multime toti sunt albi, toti sunt puri. Chiar daca tu faci lucrurile astea, multimea nu ti le recunoaste si nu ti le condamna. Pentru ca tu faci parte din ea, iar ea te-a asumat. Daca cineva din afara, isi recunoaste slabiciunile, viciile, gandurile, trairile, nu mai conteaza ca tu faci la fel, simti la fel, traiesti la fel. Nu-ti poti permite sa arati ca-i dai dreptate. Teama de a fi aruncat afara din multime, iti paralizeaza curajul de a incerca sa iesi din ea. Si atunci te imbraci cu ipocrizia care te defineste, iti unesti vocea cu a multimii si strigi. Strigi impotriva celui care a avut curajul sa spuna ca e altfel. Chiar daca “altfel” inseamna la fel ca tine.
Apoi ajungi acasa, te privesti in oglinda, iti este greata de lipsa ta de curaj, dar iti spui ca n-ai fi avut cum sa fii altfel. Ai ales ca si astazi sa fii anonim. Si adormi.

Jurnalul unui infidel. “Eu sunt barbat. Ea e femeie.”

RoosterSF1

Sunt barbat adevarat”, imi spuse el. “Adica?”, l-am intrebat. “Adica, nu-i spun ca o iubesc, nu-i arat ca-mi pasa, nu-i ofer tandretea si plangacioseniile alea care, chipurile, plac femeilor. Nu plang in fata ei, nu sufar in fata ei, nu-mi arat slabiciunile in fata ei. N-o rasfat si o alint cand am chef. Pentru ca doar asa o poti tine langa tine. Trebuie sa inteleaga ca eu sunt barbat si ea e femeie. Altfel… si-o ia in cap. Tu vorbesti prea frumos, le gadili, le povestesti de sentimente, le asculti. Iar femeile slabe de inger, cedeaza si se culca cu tine.” Asta mi-a spus aseara un amic, care nu ma cunoaste suficient de bine si care a ajuns sa citeasca Jurnalul.

Dragul meu, daca tu crezi ca a fi barbat adevarat, inseamna toate lucrurile pe care mi le-ai insirat mai sus, atunci… recunosc… n-am fost si nu-mi doresc sa fiu vreodata un astfel de barbat. Si-ti mai spun ceva: foarte multe dintre femeile cu care m-am culcat, erau sotiile sau prietenele unor barbati adevarati ca tine.

Nu invat si nu educ pe nimeni. N-am fost, nu sunt si nu voi fi vreo autoritate morala in domeniu. Doar vreau sa spun acestor barbati adevarati, ca… din cand in cand… e bine sa se opreasca din… barbatie, si sa priveasca femeia de langa ei. Sa-i vorbeasca, sa o asculte, sa o tina in brate, sa o alinte, sa o mangaie, sa o priveasca in ochi si sa-i spuna “te iubesc”. Nu este o dovada de slabiciune sau lipsa de barbatie. Dimpotriva.

Altfel, tu cel care esti barbat adevarat, risti sa ramai acelasi barbat adevarat, dar singur.

Jurnalul unui infidel. Sex sau dragoste. De ce avem nevoie de definitii?

Jurnalul unui infidel

Astazi la pranz, am avut o dezbatere foarte interesanta cu o doamna, pe aceasta tema. Nu intru in detaliile acestei discutii, in care fiecare dintre noi a venit cu argumente sa-si sustina punctul de vedere.
Punctul de pornire a fost destul de incitant. Sexul in trei. Un barbat, intr-o relatie cu o femeie, aduce la un moment dat in cuplu, o alta femeie. Picanterie, nebunie, placere. Totul consimtit, nimic fortat. Toti trei sunt dezbracati, intr-o camera familiara doar celor doi. Din punct de vedere al desfasurarii “procesului”, barbatul face aceleasi lucruri cu ambele femei. Pe una dintre ele se presupune ca o iubeste, de cealalta nu-i pasa. Cu cea pe care o iubeste face dragoste si cu cealalta face sex. De ce? De ce diferentiem asta? Cu amandoua, face acelasi lucru. Isi provoaca si le provoaca placere. Atunci de ce ne trebuie cuvintele care sa faca diferenta?
Mi-ar placea sa aflu, in masura in care aveti rabdarea sa scrieti cateva randuri, care este diferenta dintre cele doua cuvinte, in acceptiunea voastra. Nu ma refer la descrierea tehnica a procesului, ci la componenta emotionala, din punct de vedere al unei femei. De ce femeia se simte oarecum afectata daca ii spun ca am facut sex cu ea si oarecum importanta pentru mine, daca ii spun ca am facut dragoste? Poti face sex cu femeia pe care o iubesti? Poti face dragoste cu femeia pe care ai agatat-o in seara asta si cu care ti-ai petrecut noaptea intr-o camera de hotel? De ce definirea actului este importanta? Nu stie fiecare dintre noi cat de intens, profund, emotional a fost totul? Conteaza durata, locatia, vechimea relatiei, atmosfera, cuvintele din timpul actului sexual? Orgasmul dupa sex este diferit de orgasmul dupa dragoste? Sexul te injoseste iar dragostea te respecta?