Împacă-te cu el în primul minut. Veți avea timp să vă cereți iertare după.

Te-ai îndrăgostit. Acum iubeşti. Fluturaşi, libelule, vrăbiuţe. Totul e frumos, totul e pictat. El şi-a făcut o breşă în universul tău şi pe negândite a devenit întregul tău univers. Eşti norocoasă şi invidiată. Eşti fericită şi neatentă. Nu-ţi pasă. Tu, el şi iubirea voastră îţi asigură suficiența pe care ai căutat-o întotdeauna. Ceea ce scapi din vedere este că ai devenit vulnerabilă. Şi mai prostuță. Şi asta în condiţiile în care IQ-ul tău a rămas la fel. Eşti ca un copil bolnav de autism. Fericit în globuleţul lui. Diferenţa este că el nu şi-a dorit să fie aşa, iar tu ai căutat cu disperare să ţi se întâmple. Nu te îngrijora. Nu eşti singura care trăieşte asta. Şi eu, şi ea, şi el am trecut prin aşa ceva. Iubirea este singura formă de prostie pe care o căutăm mereu. Ne-o asumăm, o arătăm, ne mândrim cu ea. Prietenii nu te mai recunosc. Îţi spun că te-ai schimbat şi vor să îţi arate ei calea. Îi ignori. Sunt invidioşi pe iubirea ta, aşa îţi spui. Tu eşti la fel, ei nu pot înţelege. Este explicaţia care te ajută să nu dai explicaţii. Dar tu ştii că nu mai eşti la fel. Iubirea te-a schimbat. Faci lucruri de care nu te credeai capabilă. Accepţi lucruri pe care nu credeai vreodată că le vei accepta. Sacrifici lucruri. Toate pentru iubire. Toate pe altarul iubirii. Îţi doreşti să nu se termine niciodată. Ceea ce trăieşti tu este unic. Incomensurabil. Dar…

Într-o zi vine ziua. Ziua în care te cerţi cu el. Dintr-un motiv serios sau dintr-o banalitate. A greşit el sau ai greşit tu. Unul dintre voi cedează şi pleacă. Ori se lasă orbit de orgoliu, ori nu ştie să-şi ceară iertare sau aşteaptă ca celălalt s-o facă. E prima dimineaţă în care nu vorbiţi. Mă va suna el, gândeşti. Dar el nu sună. La prânz devii îngrijorată, iar seara te cuprinde teama. Adormi greu. Îţi e dor. Priveşti telefonul a cărui luminiţă nu se aprinde. Eşti tristă. Ţi se umezesc ochii. Mă va suna mâine. Mă iubeşte. Ăsta e gândul cu care adormi. Nici în dimineaţa următoare nu sună. Începe bătălia orgoliilor. Care sună primul a pierdut lupta. Aşa te-a învăţat pe tine mama sau prietena cea mai bună. Încerci să rezişti. Nici nu te mai interesează a cui a fost vina. Vrei doar să vorbeşti cu el. Să te ţină în braţe aşa cum o făcea, să te sărute aşa cum o făcea, să-ţi vorbească aşa cum o făcea. Dar asta nu se întâmplă. Ai cearcăne, dormi puţin, nu mănânci. Prietenii pe care i-ai neglijat când erai cu el, te observă. Le pasă şi vor să te ajute. Va fi bine…, nu te merită,… vei găsi un altul mai bun, îți spun ei. Ție îţi e teamă de depresie, dar laşi săptămâna să se scurgă. Te scurgi şi tu cu ea. Iei telefonul. Gândul că nu ţi-ar răspunde îţi paralizează simţurile. Telefonul sună. El îţi răspunde. Eşti gâtuită de emoţie şi habar n-ai ce să-i spui. Iartă-mă. Vreau să ne împăcăm. Asta te auzi spunând. Apoi îl întrebi când vă vedeţi. El îţi spune că te va suna. Are o săptămână plină şi n-are timp. Simţi că ăsta e începutul sfârşitului. Te împotriveşti. Seara îi trimiţi mesaj. Îţi răspunde cu un sec noapte bună. Eşti debusolată. A trecut doar o săptămână. A doua zi îl suni din nou. Îl rogi să vă vedeţi. Strecori câteva lacrimi. Cedează. Vă vedeţi seara. Se comportă destul de rece deşi ţie îţi vine să-l iei în braţe. Îţi spune că e mai bine să luaţi un pic de pauză, să vă limpeziţi, să vă sedimentaţi trăirile. Eşti în genunchi. Realizezi că vrea să vă despărţiţi, refuzi să accepţi asta. Începi să lupţi pentru relaţia ta. Spui lucruri, faci lucruri. De care nu te credeai capabilă. La fel ca la început, doar că în alt registru de data asta. Plângi, implori, te umileşti, te depersonalizezi. Dar nu-ţi pasă. Iar el nu te mai vrea. V-aţi despărţit. Eşti seacă, fadă, vidată emoţional. Intri în depresie. Dacă durează mai mult de trei luni, devine patologic şi ai nevoie de ajutor de specialiate. Eşti alt om. Eşti un om modificat de iubire şi transormat de lipsa ei. De ce ai ajuns aici?

Pentru că ai lăsat orgoliul să câştige bătălia cu iubirea. Iar el şi-a adjudecat fiecare secundă pe care l-ai lăsat să o acapareze. Când ai realizat, a fost târziu. Dacă te-ai fi împăcat atunci, lucrurile ar fi fost altfel. Dacă îţi pasă de iubire, nu lăsa orgoliului şansa să decidă. Pentru că deciziile vor fi în defavoarea ta. Nu lăsa timpul să treacă. Pentru că timpul în aceste cazuri lucrează împotriva ta. Îl iubeşti, iartă-l sau cere-ţi iertare, dar fă-o repede. Sau asumă-ţi posibila despărţire şi mergi înainte.

Amantă, relaţie extraconjugală, iubită sau soţie.

Jurnalul unui infidel articol

Te-ai întrebat vreodată ce eşti pentru el? Ţi-ar plăcea să-l poţi auzi vorbind despre tine cu prietenii lui? Să ştii cum te defineşte?

Să presupunem că nu te afli în situația ideală în care îl cunoști pe el, amândoi singuri, vă iubiți nebunește și trăiți până la sfârșit o poveste extraordinară. Ești în situația în care ai o legătură cu un bărbat care este deja într-o relaţie. Nu contează cum ai intrat în povestea asta. Te-ai lăsat luată de val sau ai avut gânduri mercantile. Ţi-ai asumat-o, s-a dezvoltat, ai ştiut, ai acceptat. Eşti acum, eşti azi, eşti cu el. Iar el nu e doar cu tine. Există două poveşti. Să începem cu cea simplă. Nu-l iubeşti, nu-ţi pasă că pleacă de lângă tine, vă utilizaţi reciproc pentru plăcere pură sau te susţine financiar. Câtă vreme lucrurile se desfăşoară în această notă, iar voi învăluiţi legătura în discreţie, nimeni nu suferă. Iar tu te numeşti amantă, dacă tipul e căsătorit şi cheltuie bani cu tine sau relaţie extraconjugală dacă plăcerea reciprocă este singurul lucru care vă uneşte. Cu condiţia ca întâlnirile voastre să se desfăşoare cu o anumită frecvenţă. Dacă vă vedeţi de două ori pe an, pentru el eşti doar “una” şi atât.

Dacă tipul nu este căsătorit, dar este implicat într-o relaţie şi te întreţine, nu eşti pentru el decât o prestatoare de servicii la care va renunţa extrem de uşor dacă va găsi servicii mai bune şi mai ieftine. Dacă nu te întreţine şi faceţi doar sex ocazional, nu ţi va conferi vreun statut special şi te va defini ca pe o femeie cu care face sex şi atât.

Asta este partea frumoasă şi simplă a poveştii. Partea fără sentimente. Legăturile de tip win-win. Iar protagoniştii nu sunt interesaţi prea mult de statutul pe care îl au unul faţă de altul.

Să trecem la partea frumoasă, complicată şi cu sfârşit greu de anticipat.

Te-ai îndrăgostit, ajungi să-l iubeşti. Indiferent cum a debutat povestea voastră. Atunci vrei să ştii ce reprezinţi pentru el. A început să-ţi pese. Ai început să-l vrei mai mult. Şi nu pentru sex sau bani. Ci pentru ceea ce te face să simţi. Dacă până ieri ai primit bani de la el pentru sex, astăzi nu mai vrei să mai primeşti. Dacă până ieri sexul cu el îţi era suficient, astăzi nu-ţi mai ajunge. Astăzi vrei ceva mai valoros. Îl vrei pe el. Banii lui nu-ţi mai ajung. Ai debutat ca amantă sau relaţie extraconjugală, vrei să-i devii iubită şi eventual soţie. Îi spui asta. Iar continuarea poate fi în două moduri. Dacă şi el s-a implicat emoţional, îţi conferă statutul de iubită şi-ţi cere să ai răbdare. Te iubeşte şi are curaj, va renunţa la ea şi va fi cu tine. Dacă te iubeşte dar nu are curaj, trebuie să i-l dai tu. Fii deşteaptă, nu-l grăbi, nu-l speria. Foloseşte iubirea voastră ca formă de manipulare şi dacă o vei face bine, veţi fi împreună.

Dacă el nu s-a implicat emoţional, atunci eşti doar o ghinionistă care a pus suflet într-o relaţie nepotrivită. Şi inevitabil vei fi părăsită. Pentru că el va căuta acelaşi confort simplu şi discret în altă parte. Şi va găsi o femeie care aşa cum ai fost tu la început, nu este interesată de statut. Va alege prezentul cu ea în detrimentul viitorului cu tine.

Aşa că indiferent de alegerea pe care o faci, atunci când ai început o legătură cu un tip care nu e singur, înainte de a te întreba ce reprezinţi pentru el, fii pregătită să-ţi asumi şi statutul de femeie părăsită.